Postări
Daca Dumnezeu ar fi trait pe Pamint
Oamenii i-ar fi spart geamurile
Jewish Proverb
from Quotes of the Day
"If God lived on earth, people would break his windows."
sâmbătă, 5 ianuarie 2008
joi, 3 ianuarie 2008
Scrisoare deschisa catre Paul
Cine e Paul?
Nu stiu. Se stie el. Poate nici el. Sau poate e doar un personaj inventat de mine ca sa pot scrie povestea.
Povestea e veche, de pe vremea cind aveam si eu citi ani are Paul acum, sau poate mai putin. Eram mic si pierdut, nu stiam ce sint, cine sint si ce caut eu aici.
Stiam ca trebuie sa ma scol, sa maninc pentru ca imi era foame, si apoi sa plec sa stau inchis intr-o incapere unde un idiot batea cimpii, si alti 30 de prizonieri ca si mine asteptau sa sa termine o data cu timpenia asta.
Aha, deci stiam ca sint un prizonier, supus unor corvezi, pedepse, si uneori, rar, cite o rasplata. Corvezile erau multiple, dar pe aceeasi tema, si anume sa imi infund creierul cu timpenii. Cidva fusese ceva placut. Era ceva nou. Eram mai mic si dornic sa joc noile jocuri. In fatza nu era un idiot, ci o prietena, intzeleapta, care stia multe, si ne spunea si noua. Ne spunea povesti. Cinta pentru noi, cinta cu noi. Ne jucam impreuna. Uneori faceam si lucruri mai grele, dar ne straduiam pentru ca ea era prietena noastra, si era inteleapta, si o credeam pe cuvint ca asa e bine. Uneori ne mai si pedepsea pentru ca nu eram cuminti si noi aveam chef sa jucam altceva, decit ce voia ea. Dar nu ne suparam, stiam ca am gresit, si pedepsele erau amuzante. De exemplu ne baga sub catedra. Cam amorteam acolo ingramaditi, dar era vina noastra si o suportam.
Apoi ea a fost inlocuita de idioti. Nu toti erau idioti. Unii erau chiar intelepti, unul sau doi. Dar restul erau mai mult sau mai putin idioti.
De ce spun ca erau idioti?
Pentru ca actionau ca niste idioti.
Mai intii sa vedem ce este ala un idiot.
1) Care suferă de idioţie; cu capacităţi mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmpit; stupid; ne-rod; netot. [Sil. -di-ot] /fr. idiot
Sa zicem ca trebuie sa luam un sac cu griu si trebuie sa il punem in magazie. Ce face un om cu cap? Nu stiu exact ce trebuie sa faca, dar presupun ca intii il duce cumva linga usa magaziei, apoi daca usa e deschisa, pune inauntru sacul, incepind cu locul cel mai indepartat al magaziei.
Daca sacul e prea greu, ia si duce cite mai putin, cit poate duce.
Si acum sa ne imaginam ca usa e inchisa. Omul cu cap va deschide usa, si va face ce facea in mod normal.
Ce va face idiotul? Probabil se va da de usa precum musca de geam. Intr-un tirziu va observa gaura cheii si va baga pe acolo boaba cu boaba. Va merge incet, dar asta e, treaba merge. Nu conteaza ca merge anapoda. Dar chiar asa incet, cindva in spatele usii va fi un morman de griu, care va creste pina la ajunge la gaura cheii, impiedicind intrarea noilor boabe. Idiotul va baga un batz pe gaura cheii si va impinge, ca sa faca loc. Pt o vreme, merge. Dar va fi din ce in ce mai greu. Si chiar daca intre timp in locul idiotului va veni in om cu cu cap, beleaua e deja comisa. Usa e blocata. Daca se deschide spre interior... vai si amar cum poti sa muti de acolo griul ca sa poti deschide usa. Dar chiar si daca se dschide spre exterior, tot trebuie sa te chinui sa fac curat unde a facut idiotul timpenia.
Si acum sa ne imaginam ca idiotul e un profesor, magazia capul unui elev, si griul cunoasterea pe care profesorul incearca sa o transmita elevului.
Am vazut profesori care stiau sa comunice cu noi. Vedeau cind ne era greu, vedeau ca usa e inchisa, vedeau ca mintea ne e inchisa, sau ca ne e blocata de mormane de informatie puse aiurea, si atunci eu faceau ordine in capul nostru, ne deschideau mintea, si totul mergea usor. Dar majoritatea nu stiau asta, ei luau batul si indesau acolo totul. Nu conta ca ne facea creierul terci, pt ei trebuia sa treaca ora, si sa scape de povara. Deseori batul era un simplu cuvint. O afirmatie.
ESTI PROST PINTILIE.
Eu in sinea mea poate glumeam, zicind ca ar trebui sa ma cheme timpilie, sau poate plingeam de oftica ca nu pot si eu sa pricep, sau cred ca mai ades eram indiferent, si asteptam sa treaca ora. Sau sa treaca ranile de la batul prea des folosit.
Si daca ar fi zis-o unul, doar unul sau doi, ar fi trecut neobservata.
Dar zisa o data...
...esti prost ...
de doua ori ...
...esti prost, da stii cum? esti prost de tot...
... de nenumarate ori....
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
Si pina la urma ajungi sa o crezi.
Ma uitam ca nu retin poeziile la fel de repede ca altii, nu rezolv algebra la fel de repede ca unii, nu pot scrie ordonat si frumos ca nu stiu care, nu stiu... nu pot.. nu inteleg... nu sint in stare....
nu... nu... nu.
Oare de ce?
Oare nu cumva chiar sint prost?
Cine sa imi deschida mintea? Cine sa imi spuna ca toti oamenii sint prosti in mii de feluri, intr-un moment sau altul. Ca nu conteaza ca altii se descurca mai bine la algebra, eu ma descurcam mai bine la geometrie, ca altii retin mai usor poeziile, eu retineam mai usor povestile, ca altii se pricep mai bine la muzica sau chimie, dar eu ma pricep la desen tehnic, sau lucru manual.
Si chiar si cei mai desepti din clasa au si ei slabiciunile lor. Si ca de fapt nici nu conteaza slabiciunile lor, si nici ca per total multi dintre ei se descurca mai bine decit mine. La fel de adevarat e ca altii se descurcau mai prost.
Si nu a avut cine sa imi spuna ca nu conteaza cit de tare ma descurc, ci conteaza sa ma descurc. Exact cum la sprt nu conteaza cit de repede alergi. E bine sa alergi mai repede, sa fii primul.
Dar nu toti au picioarele la fel de lungi. Unul va fi sigur pe ultimul loc. Dar important e sa ajunga. Si sa ajunga cit mai repede.
Si uite asa, prost azi, prost miine, am luat-o de buna, si mi-am zis, ca daca sint prost, la ce sa ma mai chinui. Si am renuntat. Asteptam doar sa se termine totul odata.
Si m-am lasat dus de val ca un mort, care ajunge si el eventual la mal.
Abia cu multi ani mai tirziu, citind si invatind de unul singur, am rememorat evenimentele, am realizat ceea ce am patit. Era cam prea tirziu. Eram deja ratat.
Dar chiar si asa, nu am comis a doua oara aceeasi greseala. Deschisesem ochii.
Mi-am deschis singur mintea. Si am inceput sa invat ceea ce imi placea.
Sper si tu sa descoperi placerea de a rezolva o problema de sah, sau o problema de logica, sau sa scrii o povestire. Scrii o povestire pentru ca iti place, pt ca aiceva de spus, nu pentru ca esti obligat sa scrii o compunere la scoala.
Si in timp, eu am evoluat, stiu sa ma bucur de ceea ce imi place, iar ceilalti au ramas in urma. Aici problema e mai complexa. E greu de descris in cuvinte.
Si povestea nu e completa. Poate o sa mai revin cu citeva capitole.
Dar un singur lucru as dori sa retii.
Daca iti spune cineva ca esti prost, nu te uita la ceea ce spune el. Uita-te la tot ceea ce stii, si la tot ceea ce te pricepi, si la ceea ce iti place.
Si daca e cineva care iti repeta prea des ca esti prost, incearca sa ii deschizi ochii. Fii mai inteligent decit el. Provoaca un joc, un dialog al mintilor.
Poti raspunde.
-Si daca sint prost, de ce mai vorbesti cu mine. Sint prost si nu inteleg ce spui. Degeaba vorbesti.
Ori:
-Sint prost, deci n-are rost sa mai invat ca si asa invat degeaba!
Sau:
-De ce imi tot repeti asta? Una din tehnicile manipularii este sa repeti de multe ori acelasi lucru. Si daca o faci de suficiente ori, cel din fatza ta va ajunge sa o si creada. Care e intentia ta? vrei sa ma prostesti cu adevarat?
Raspunsuri de contracarare sint multe, cum ar fi sa ii pui intrebari incuietoare la care sigur nu poate raspunde, Pentru ca nimeni nu stie totul din toate domenii.
Multi mai stim ce e ala petiol, miocardcsau mielina, dar cine stie care mai e masa atomica a fluorului, sau a banalului azot, ori numarul lor de electroni,
sau ca C# este un limbaj de programare mai evoluat decit C++ si se citeste Si sharp
sau SCSI se citeste scazii, si este un tip de conector pt transferul de date.
Si oricui ii poti pune o intrbare din asta, si daca nu raspunde, ii raspunzi scurt.
-Vezi? Esti Prost !
Nu stiu. Se stie el. Poate nici el. Sau poate e doar un personaj inventat de mine ca sa pot scrie povestea.
Povestea e veche, de pe vremea cind aveam si eu citi ani are Paul acum, sau poate mai putin. Eram mic si pierdut, nu stiam ce sint, cine sint si ce caut eu aici.
Stiam ca trebuie sa ma scol, sa maninc pentru ca imi era foame, si apoi sa plec sa stau inchis intr-o incapere unde un idiot batea cimpii, si alti 30 de prizonieri ca si mine asteptau sa sa termine o data cu timpenia asta.
Aha, deci stiam ca sint un prizonier, supus unor corvezi, pedepse, si uneori, rar, cite o rasplata. Corvezile erau multiple, dar pe aceeasi tema, si anume sa imi infund creierul cu timpenii. Cidva fusese ceva placut. Era ceva nou. Eram mai mic si dornic sa joc noile jocuri. In fatza nu era un idiot, ci o prietena, intzeleapta, care stia multe, si ne spunea si noua. Ne spunea povesti. Cinta pentru noi, cinta cu noi. Ne jucam impreuna. Uneori faceam si lucruri mai grele, dar ne straduiam pentru ca ea era prietena noastra, si era inteleapta, si o credeam pe cuvint ca asa e bine. Uneori ne mai si pedepsea pentru ca nu eram cuminti si noi aveam chef sa jucam altceva, decit ce voia ea. Dar nu ne suparam, stiam ca am gresit, si pedepsele erau amuzante. De exemplu ne baga sub catedra. Cam amorteam acolo ingramaditi, dar era vina noastra si o suportam.
Apoi ea a fost inlocuita de idioti. Nu toti erau idioti. Unii erau chiar intelepti, unul sau doi. Dar restul erau mai mult sau mai putin idioti.
De ce spun ca erau idioti?
Pentru ca actionau ca niste idioti.
Mai intii sa vedem ce este ala un idiot.
1) Care suferă de idioţie; cu capacităţi mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmpit; stupid; ne-rod; netot. [Sil. -di-ot] /fr. idiot
Sa zicem ca trebuie sa luam un sac cu griu si trebuie sa il punem in magazie. Ce face un om cu cap? Nu stiu exact ce trebuie sa faca, dar presupun ca intii il duce cumva linga usa magaziei, apoi daca usa e deschisa, pune inauntru sacul, incepind cu locul cel mai indepartat al magaziei.
Daca sacul e prea greu, ia si duce cite mai putin, cit poate duce.
Si acum sa ne imaginam ca usa e inchisa. Omul cu cap va deschide usa, si va face ce facea in mod normal.
Ce va face idiotul? Probabil se va da de usa precum musca de geam. Intr-un tirziu va observa gaura cheii si va baga pe acolo boaba cu boaba. Va merge incet, dar asta e, treaba merge. Nu conteaza ca merge anapoda. Dar chiar asa incet, cindva in spatele usii va fi un morman de griu, care va creste pina la ajunge la gaura cheii, impiedicind intrarea noilor boabe. Idiotul va baga un batz pe gaura cheii si va impinge, ca sa faca loc. Pt o vreme, merge. Dar va fi din ce in ce mai greu. Si chiar daca intre timp in locul idiotului va veni in om cu cu cap, beleaua e deja comisa. Usa e blocata. Daca se deschide spre interior... vai si amar cum poti sa muti de acolo griul ca sa poti deschide usa. Dar chiar si daca se dschide spre exterior, tot trebuie sa te chinui sa fac curat unde a facut idiotul timpenia.
Si acum sa ne imaginam ca idiotul e un profesor, magazia capul unui elev, si griul cunoasterea pe care profesorul incearca sa o transmita elevului.
Am vazut profesori care stiau sa comunice cu noi. Vedeau cind ne era greu, vedeau ca usa e inchisa, vedeau ca mintea ne e inchisa, sau ca ne e blocata de mormane de informatie puse aiurea, si atunci eu faceau ordine in capul nostru, ne deschideau mintea, si totul mergea usor. Dar majoritatea nu stiau asta, ei luau batul si indesau acolo totul. Nu conta ca ne facea creierul terci, pt ei trebuia sa treaca ora, si sa scape de povara. Deseori batul era un simplu cuvint. O afirmatie.
ESTI PROST PINTILIE.
Eu in sinea mea poate glumeam, zicind ca ar trebui sa ma cheme timpilie, sau poate plingeam de oftica ca nu pot si eu sa pricep, sau cred ca mai ades eram indiferent, si asteptam sa treaca ora. Sau sa treaca ranile de la batul prea des folosit.
Si daca ar fi zis-o unul, doar unul sau doi, ar fi trecut neobservata.
Dar zisa o data...
...esti prost ...
de doua ori ...
...esti prost, da stii cum? esti prost de tot...
... de nenumarate ori....
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
Si pina la urma ajungi sa o crezi.
Ma uitam ca nu retin poeziile la fel de repede ca altii, nu rezolv algebra la fel de repede ca unii, nu pot scrie ordonat si frumos ca nu stiu care, nu stiu... nu pot.. nu inteleg... nu sint in stare....
nu... nu... nu.
Oare de ce?
Oare nu cumva chiar sint prost?
Cine sa imi deschida mintea? Cine sa imi spuna ca toti oamenii sint prosti in mii de feluri, intr-un moment sau altul. Ca nu conteaza ca altii se descurca mai bine la algebra, eu ma descurcam mai bine la geometrie, ca altii retin mai usor poeziile, eu retineam mai usor povestile, ca altii se pricep mai bine la muzica sau chimie, dar eu ma pricep la desen tehnic, sau lucru manual.
Si chiar si cei mai desepti din clasa au si ei slabiciunile lor. Si ca de fapt nici nu conteaza slabiciunile lor, si nici ca per total multi dintre ei se descurca mai bine decit mine. La fel de adevarat e ca altii se descurcau mai prost.
Si nu a avut cine sa imi spuna ca nu conteaza cit de tare ma descurc, ci conteaza sa ma descurc. Exact cum la sprt nu conteaza cit de repede alergi. E bine sa alergi mai repede, sa fii primul.
Dar nu toti au picioarele la fel de lungi. Unul va fi sigur pe ultimul loc. Dar important e sa ajunga. Si sa ajunga cit mai repede.
Si uite asa, prost azi, prost miine, am luat-o de buna, si mi-am zis, ca daca sint prost, la ce sa ma mai chinui. Si am renuntat. Asteptam doar sa se termine totul odata.
Si m-am lasat dus de val ca un mort, care ajunge si el eventual la mal.
Abia cu multi ani mai tirziu, citind si invatind de unul singur, am rememorat evenimentele, am realizat ceea ce am patit. Era cam prea tirziu. Eram deja ratat.
Dar chiar si asa, nu am comis a doua oara aceeasi greseala. Deschisesem ochii.
Mi-am deschis singur mintea. Si am inceput sa invat ceea ce imi placea.
Sper si tu sa descoperi placerea de a rezolva o problema de sah, sau o problema de logica, sau sa scrii o povestire. Scrii o povestire pentru ca iti place, pt ca aiceva de spus, nu pentru ca esti obligat sa scrii o compunere la scoala.
Si in timp, eu am evoluat, stiu sa ma bucur de ceea ce imi place, iar ceilalti au ramas in urma. Aici problema e mai complexa. E greu de descris in cuvinte.
Si povestea nu e completa. Poate o sa mai revin cu citeva capitole.
Dar un singur lucru as dori sa retii.
Daca iti spune cineva ca esti prost, nu te uita la ceea ce spune el. Uita-te la tot ceea ce stii, si la tot ceea ce te pricepi, si la ceea ce iti place.
Si daca e cineva care iti repeta prea des ca esti prost, incearca sa ii deschizi ochii. Fii mai inteligent decit el. Provoaca un joc, un dialog al mintilor.
Poti raspunde.
-Si daca sint prost, de ce mai vorbesti cu mine. Sint prost si nu inteleg ce spui. Degeaba vorbesti.
Ori:
-Sint prost, deci n-are rost sa mai invat ca si asa invat degeaba!
Sau:
-De ce imi tot repeti asta? Una din tehnicile manipularii este sa repeti de multe ori acelasi lucru. Si daca o faci de suficiente ori, cel din fatza ta va ajunge sa o si creada. Care e intentia ta? vrei sa ma prostesti cu adevarat?
Raspunsuri de contracarare sint multe, cum ar fi sa ii pui intrebari incuietoare la care sigur nu poate raspunde, Pentru ca nimeni nu stie totul din toate domenii.
Multi mai stim ce e ala petiol, miocardcsau mielina, dar cine stie care mai e masa atomica a fluorului, sau a banalului azot, ori numarul lor de electroni,
sau ca C# este un limbaj de programare mai evoluat decit C++ si se citeste Si sharp
sau SCSI se citeste scazii, si este un tip de conector pt transferul de date.
Si oricui ii poti pune o intrbare din asta, si daca nu raspunde, ii raspunzi scurt.
-Vezi? Esti Prost !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)