Tragedia consumatorului de internet

Acu vreun deceniu si o tzira, mi-a crescut computador.

Si era bine. Cel mai bine era joaca si alte chestii atractive. Drept fiind ca nu erau prea multe. Jocurile veneau pe dischete. Si putine ma si prindeau. A fost ColorBuster, un sokoban pt dos, grafica buna, puzleuri captivante, 50 niveluri, apoi keen, un joculet pt copii, RPG gen Prince, si a fost si Doom, RPG, si shooter, si un pic puzzle, 50 de planse/niveluri parca. Apoi jocurile au venit pe cduri, Diablo, I si II, si mai era si cite un film, mai rar, pt ca nu se merita sa dau banii pt doar doua ore, si inca era mai bine la cinema. Si mai era si cite o enciclopedia, intii Cinemania, apoi Encarta. Toate acestea jucate pina la ultimul nivel, sau citite in lung si lat, mai putin Encarta. Si era timp pt toate astea si pentru munca, si concursuri de Go, si multe altele. Si mai era si ReVoltul, masinute, dar pentru copii, de aceea si mai amuzante. Si offline si in retea.

Si era si el Maria sa Netul aici. Dar era cu pipeta, se platea la minut, si curgea cu bytul pe secunda. Intram zece minute, incarcam douazeci de pagini, ieseam, si le studiam pe indelete. Timp era destul. Netul era inca o delicatesa pentru cunoscatori.

Apoi s-a mai ieftinit, mai ales noaptea, si brusc internautii au devenit pasari de noapte. Si eu la fel. 8 ore de noapte a decis imparatul romtelecom, 8 ore eram si eu infipt in priza. Apoi s-a decretat ca noaptea are 9 ore. 9 ore sa fie, Traiasca Romtelecomul, si duca-se milionul. Ca lunar decartam sume de zece cifre in poala sa.
Ieftin ieftin, dar orele se adunau. Dar ziua avea 24, asa ca spulberind 9 tot ramineau destule.

Apoi Romtelecomul s-a lacomit. A triplat amenda pentru vina de a fi consumator de internet. Si a pierdut. Ok, platesc amenda, dar macar sa ma satur, dar si cu banii luati si flamind, scuze, am pus veto. Am trecut iar la pipeta. O ora de net pe zi, si iar timp era destul.

Dar a venit potopul. A venit Tzeava. Intii scumpa. Scumpa rau. Nu ma lipeam. Dar curind s-a ieftinit, si vvvlamppp, m-am lipit. Ca lipitoarea.

Si au aparut de toate in meniu. Imdb in loc de Cinemania. Un loc, care el singur poate devora destine. DarkEden in loc de Diablo. Aici te bateai nu cu gargauni virtuali, ci cu alti obsedati ca si tine, de la scara vecina, sau tocmai din China.
Si nu mai erau doar 50 de niveluri, ci sute. Dar netul e nesfirsit, nu sint doar astea. Pe linga Imdb, apare flixter, apare Cinemagia, apare CinemaRx. Si nu doar filmele sint un subiect "adictiv", sint multe altele, sint si cartile, si muzica, mai e si messul, birfa online, si uitam, si pozele, imagini feerice, amuzante, sau pur si simplu delicioase.
Uneori strinse gramada in ppsuri. Slide showri, ce ne consuma ore si ore frunzarindu-le si fowardindu-le.
Si ajungem inapoi la jocuri. Micute si delicioase precum bloxorz, sau absconse si greu de spulberat precum Samorost, sau pur si simplu tembele precum Zooma, or fascinante precum Amazing Adventures around the world, simple puzzleuri in care trebuie sa gasesti obiecte intr-o imagine ca de bazar, sau puzleuri incastrate in ambienturi fantastice precum Azada, si urmarea sa Azada, ancient magic. Ce sa mai vorbim de puzleurile din seria 3 in linie, incepind cu Big Kahuna reef, Jewelquest, si terminind cu Atlantisquest, sau Ancient Quest of Saqqarah, asta ca sa prezint doar citeva mai noi, si sa nu ma leg de mostri sacri precum seria Myst de la Cyan/UbiSoft, sau Obsidian de la SegaSoft. Dar oare lumea se termina cu ele? Ele sint doar inceputul. Sint doar virful aisbergului, sint cele peste care am dat pina acum.

Acolo in negura netului, asteapta in umbra multi alti monstri. Asteapta sa ne cuprinda cu tentaculele lor teribile si sa ne devoreze. Sa ne devoreze timpul, ora dupa ora, an dupa an.

Sintem in plina tragedie. Precum gurmandul calare pe un munte de bunatati, dar cu un stomac atit de mic, atit de mic.