miercuri, 2 octombrie 2019

Nu vreau un nou telefon

-Și în nici un caz nu mă apuc să îmi iau un telefon nou, deci ce alte opțiuni există?
-Dar de ce nu un telefon nou? Toți operatorii oferă telefoane gratis.
-Am auzit eu de telefoane gratis la Orange, și nu știu eu cît de gratis sînt, că n-am crezut niciodată în poveștile astea cu gratisul, discountul, oferta, vinerea verde și alte abureli. Dar oricum eu sînt la Digi, și nimic nu e gratis, și oricum cele la ofertă sînt cu trecere la plan tarifar superior, așa că îl plătești, fii fără grijă.

Dialogul de mai sus a avut loc într-o filială BCR și a fost inițiat de faptul că serviciul de online banking nu mai poate fi accesat cu parolă ci doar cu token. Mai precis eToken, și ăsta trebuie instalat pe telefon. Dar androidul meu este cu două zecimale prea bătrîn.

În fine, se pare că oricum, nu e nevoie decît o singură dată de eToken, ulterior funcționînd cu parolă în continuare. Rămîne să găsesc un telefon de împrumut, activez, și scap. Nu găsesc, așa că în disperare de cauză încerc pe un emulator, deși dacă nu a mers pe telefon curat, cele rootate fiind innaceptabile, pe emulator nici atît nu mă așteptam să meargă. Surpriză, a mers din prima.

Înapoi la bancă să iau codurile de activare. Dar din vorbă în vorbă ajungem iar la telefonul nou, pentru că nu-i așa, poate că aplicația s-a păcălit de s-a instalat, dar la generarea codurilor nu va funcționa. Asta e, ghinion de neșansă, nu merge, trec înapoi la plata prin bancomat și gata. Dar amicul parcă necăjit de situația mea nefericită de a sta fără telefon nou, a tot insistat. Chiar am rămas surprins de expresia de dezamăgire ce i-a trecut pe față cînd am spus că eTokenul s-a instalat pe emulator. Mă așteptam să îl bucure informația, sau măcar să rămînă indiferent.

-Se dau telefoane gratuite.
-Iar mă iei cu astea, am spus clar că nu sînt gratis. Și nu e vorba numai de asta, ideea e că nu mai vreau nou, că tot ce vine nou vine cu probleme noi, și deja e e o chestie de psihic, ca să nu zic psihiatrie.

E de înțeles, chiar dacă reținuse discuția mea din atîtea cu alți clienți, nu era de așteptat să rețină și faptul că eu știu că gratis nu e gratis. Am încercat să îi explic cum stă treaba cu lucrurile noi, dar evident nu era timp acolo, chit că nu mai era nici un client în spate. Dar și chiar în cele două scurte exemple m-am lovit de bariera creierului prea saturat. Așa cum creierul meu este saturat și nu mai vrea lucruri noi, și al lui este saturat de discursurile altor imbecili ca mine care refuză ce este nou, și ceea ce spuneam eu se oprea undeva prin cine știe ce buffer. Am dat exemplul cu cretinitatea schimbării parolelor cu altele din ce în ce mai complicate, lucru care chinuie teribil utilizatorul, dar care este absolut inutil. Nu a reacționat, și pentru că deja mă ambalasem, am renunțat, dar pentru că l-am văzut rămas necăjit că nu mi-am luat telefon nou, voi explica aici pe îndelete de ce nu vreu telefon nou, și dacă are chef, poate citi asta cînd are timp și nu este presat de alte informații. 

Deci...


  • Nu vreau telefon nou, pentru că nu îmi trebuie telefon nou. Mai că aș trece pe dumbphone înapoi, pentru că nici pe ăsta nu l-am luat decît ca să îi ajut pe alții. 
  • Telefonul nou nu este gratis, pentru că pe undeva tot îl plătești chiar dacă ești fraier și ai senzația că e gratis.
  • Chiar dacă cumva e chiar gratis pentru tine, e de fapt plătit de alți fraieri, și nu mă interesează să profit de asta ca un milog.
  • Și chiar dacă ar fi gratis căzut ca meteoritul din cer, tot nu m-ar interesa, pentru că nu îmi trebuie. 
  • Nu vreau un telefon nou nici dacă sînt mituit și cu un abonament gratis, adică cu alte cuvinte mi se dau zece euro lunar ca să poluez planeta cu încă un telefon. E drept, poluarea asta e doar o miime de milionime din cea generală, dar ecologist de mucava ce sînt, prefer să nu o fac, chit că practic nu contează. 
  • Dacă aș fi mituit cu zece mii de euro pe lună, mi-aș călca pe vagile principii de ecologist și aș primi un telefon nou. Dar asta cu siguranță nu se va întîmpla, deci rămîn așa cum am stabilit, la telefonul cel vechi.
  Și pentru a nu fi înțeles greșit, e nevoie de cîteva explicații.

Nu sînt contra progresului, ba chiar dimpotrivă, dar cu conbdiția ca progresul să se justifice. De exemplu am fost al treilea dintre amărîții din Galați, beneficiari de ajutor de handicap care a solicitat trecerea de la primirea banilor prin mandat la cea prin cec bancar. Ulterior am solicitat la trecerea pe card cînd acestea au apărut. Plata pe card nici nu fusese implementată cînd am solicitat-o, și funcționara chiar agasată de insistența mea, a spus că asta nu va fi posibil niciodată. Se temeau că crapă mușteriul și familia va ridica banii din cont ilegal. I-am zis ofticat, cucoană, cu toată opoziția ta, să știi că va veni vremea cînt toate vor fi plătite pe card. Cu internetul la fel, mă bîzîiam pe linii telefonice cînd nu apăruse încă nici un provider în Galați. Și am fost întotdeauna de acord cu ceea ce e nou, dar și util.

Dar prea rapid s-a dat în consumism, și ni se tot împing pe git lucruri noi, insuficient testate, și prea des chiar inutile. De exemplu chiar smartphonul. Evident la început era prea scump, dar nici nu îmi trebuia. Apoi s-a ieftinit, și tot țugulanul se dădea la ecran mic. N-am înțeles nici o secundă de ce ar trebui să mă chinui pe ecranul cînd palma cînd mă pot lăfăi pe unul cît juma de ușă.  Că deh, pot să îl iau cu mine. Lasă că nu e nevoie să îl iau cu mine, îmi fac treaba acasă liniștit iar cînd plec fac ceea pentru ce am plecat. Sigur sînt destui cei ce au nevoie de mobilitate, dar nu toate babele. De fapt din cauza tuturor celor nechemați, care și-au luat jucării mobile, dar nu aveau habar să le folosească, am cedat psihic și mi-am luat și eu. Pentru că chiar dacă nu aveam, deci nu știam cum se manevrează, toți veneau la mine să îi rezolv.  Ce să rezolv dacă nu știam cu ce se mănîncă. Și așa că mi-am luat ca să învăț.

Închei povestea precizînd că eToken funcționează pe emulator, deci în finbal nici telefon nou nu îmi iau, nici înapoi la bancomat nu trec.

Și apropo de lucruri noi, cică mai bune, bune pe dracu. Și eTokenul ăsta a fost făcut parcă cu întenția de a îi chinui pe utilizatori. dar asta e deja altă poveste.

joi, 29 august 2019

Bunul gust și manipularea

Ce coincidență, la doar cîteva zile de la articolul precedent văd pe FB postarea de mai jos. În ea apare aceeași idee, că ... ce fac eu e artă, ce faci tu e cîh.

Ciprian Angheluta

M-a marcat experimentul Washington Post. ....trageti concluziile!
Statia de metrou L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi
friguroasă, pe 12 ianuarie 2007.
Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute. În timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie,m ajoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.
4 minute mai târziu:
Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.
6 minute:
Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.
10 minute:
Un copil de 3 ani se opreşte în fata muzicianului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul ăsta se repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani.
Omul a colectat în total $32.
După o oră:
El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piesescrise vreodată, pe o vioară estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston.
Valoarea medie a biletelor $100.
Povestea este adevărată.
Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei gustului şi priorităţilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
*Suntem în stare să percepem frumuseţea într-un loc public, la o oră nepotrivită?...
*Ne oprim s-o admirăm?...
*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?...
O concluzie posibilă în urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzica scrisă vreodată
pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenţa noastră?...
Nonvaloarea stăpâneşte astăzi lumea!...


Evident, nu se putea să nu reacționez. Mai jos este răspunsul meu. 


Ultima afirmație e corectă. Nonvaloare e și acest articol. Deci WP a oferit celor 2 mii ceva ce valora 100 de dolari, și ei, nătîngii, nu s-au oprit să profite. Hai să ridicăm ștacheta, Hai să le oferim celor două mii ceva mai valoros cu juma de oră mai devreme, un transplant de inimă care valorează peste un milion, sau na măcar unul de rinichi care valorează de trei ori mai puțin. Va accepta cineva? Tare mă tem că nici unul nu va profita de transplant cînd tot ce îi trebuie ește un duș și un bărbierit. 

Se poate face experimentul și fără manipulare, adică oferi celor 2 mii un bilet la concert. Hai să vedem cîți profită de acea sută de dolari. Suta aia de dolari e falsă, adică are valoare doar pentru cei ce apreciază acea muzică. Eu nu m-aș duce să pierd o oră în acea sală de concert, nici dacă aș fi plătit cu o sută de dolari. Sau poate aș îndura supliciul dacă sînt suficient de flămînd, 

Sau vioara aia aia 3 milioane jumate. Ha, valoare falsă, este doar un preț artificial umflat de o societate ipocrită. Ca să vedem adevărata valoare a acelei viori facem alt experiment. Luăm acea vioară și un kil de roșii și întrebăm pe fiecare dintre cei 7 miliarde, hai 6 care sînt mai lucizi din cei 7, și îi întrebăm cît ar da ei pe kilul de roșii și cît pe vioară. Pe roșii probabil vor da un dolar sau poate doi sau poate jumate ori chiar mai puțin, dar va fi pe aproape. Media probabil va fi un dolar, sau poate jumătate. Va fi media pentru vioară măcar un milion? 

Deci? cum e cu nonvaloarea?


Comentariul m eu fiind la un share, nu a provocat prea multe reacții, dar mergînd la postarea originală, am văzut că pe lîngă cei ce au căzut în capcana întinsă de autor, există încă pe atîția care au observat manipularea. 


  • Dana Talos Trist,dar asa este!😓
    5
  • Ciprian Angheluta Creativitate, arta, talentul reprezinta cea mai inalta forma de manifestare a constiintei uname. De cele mai multe ori o admiram intr-un context in care ne pune in evidenta rolul, statusul si ego-ul. Zic si eu.... :)
    • Like
    • 4d
    • Radu Ticiu Ciprian, după mine situația nu-i chiar atât de rea. Ne place doar sa ne "gonflam" ego-ului/construim ego-ul asociindu-l cu consumul de artă... 

      Pe de altă parte, eu aș spune că arta e cea mai înalt forma de manifestare a creativității umane dar sacrificiul de sine ar fi cea mai înaltă formă de manifestare a constiintei umane.
    • Ciprian Angheluta Adevar graiesti! Place ce ai scris :)
      2
  • Adrian Adrian Eh, iei aceeasi situatie, numai ca violnistul sa cante stand pe un lamborghini sau ceva similar cu un simbol de statut financiar, curios sunt cum ar fi iesit atunci. Foarte tare experimentul
    • Like
    • 4d
  • Robert Senn To appreciate an artist and his performance, you have to be available. For using the metro very often for professional reasons, I understand the indifference of passers-by: they already had their heads elsewhere and also their personal problems.
    But it's a shame. 😔
    Translate All Comments
  • Mihaela Stanciu Iar poza, care nu are nicio legătură cu subiectul, întregește experimentul?
    • Like
    • 4d
  • Cosmin Cadia Mda, așa e!
    1
    • Like
    • 4d
  • Ciprian Angheluta Da...esenta e in poza da...::)))) subtila observatie ::))
    • Like
    • 4d
  • Serban Georgescu Din păcate...
    3
    • Like
    • 3d
  • Codruta Pop Și ne mai mirăm că pământul vrea resetare.
    • Like
    • 3d
  • Ciprian Dobra L-a recunoscut o persoana care i-a dat 20 de dolari din cei 32 (Wikipedia)
    • Like
    • 3d
    • Radu Ticiu Cel care l-a recunoscut merita sa primeasca 20 USD :)
      6
  • Deji Ionut Stai putin! Inteleg ce vrei sa zici, dar oamenii care au dat bani pe bilet au dat tocmai ca sa stea, dupa program, intr-un cadru linistit si organizat, intr-un loc cu acustica calculata (aici stiu ca vorbim aceasi limba), ca sa nu stea sa asculte pe strada, in zgomot, atunci cand alearga sa isi faca banii, ca sa isi permita sa ii dea pe bilet. Ce asteptam? Sa se oprească lumea sa asculte 1 ora sau mai mult pe strazi un violonist? Cati dintre ei nici nu au ascultat vreodata o vioara? Oamenii care au dat bani pe bilet, in sala plina de care vorbeai, nu sunt pe strada. Sunt in birouri. La telefon. Marea majoritate. Cei de pe strada nu au 100 de dolari sa ii dea pe bilet. Ce vorbim aici? Da, înțeleg, trebuie sa cultivam masele? Mi-ar placea sa putem. Dar cum nici tu nu mergi la Altex sa iei componente audio, asa nici cei care sunt consumatori de muzica culta, nu asculta pe strada. Despre ce vorbim aici?
    • Manuel Stramare Deji Ionut, da dar mulți din care dau 100 de dolari pe bilet o face doar sa arate ca da 100 de dolari.
    • Deji Ionut Si mulki ca-re scrie nu stie pluralul l-a "a face".
    • Deji Ionut Multi din cei care dau..... O fac... Doar ca sa.... Ca dau...
      5
    • Radu Ticiu Multi DINTRE cei care dau... :)
    • Angelica Manoila Deji Ionut CORECT !
      1
  • Sascha Bota Pot elabora, dar pe scurt și întelesul tuturor, arcușul nu se ține așa.
    Image may contain: one or more people and people sitting
    • Like
    • 3d
    • Liceul Ioan Slavici Coooooreeeecttt!!!
      1
    • Liceul Ioan Slavici Dar restul sunt subjugaţi de imaginea picioarelor expuse de manechină şi nu ignorat acest aspect 😃🧐
      2
    • Vadim Cruscov Iar eu mă gândeam: ce frumoasă și ce picioare lungi are Joshua Bell.
    • Alexandru Abdulbaki Cred că nu s-a înțeles... imaginea este aleatorie. Joshua Bell este bărbat.
  • Anca Boldan Un experiment absolut nereleveant, cu multe "bias"-uri, asa cum se spune in termeni stiintifici, si cu o concluzie absolut gresita si tendentioasa, pentru ametirea " sufletelor sensibile". In primul rand, pentru orice om este primordiara satisfacerea nevoilor de baza, ca hrana, apa, somn etc., apoi dupa aceea putem vorbi de altele mai "evoluate" , arta fiind printre ultimele in piramida nevoilor. Si este firesc si natural asa. Oamenii aia fugeau la munca, adica un mijloc prin care obtineau bani pentru a asigura nevoile de baza personale si ale familiei (inclusiv ale copilasilor nevinovati pe care ii trageau de mana). In al doilea rand, pentru a aprecia valoarea artei iti trebuie o oarecare pregătire si exercitiu. Cati dintre cei care au dat like pot oare deosebi o piesa interpretata de un violonist celebru de aceeasi piesa interpretata, sa zicem, de un elev talentat din clasa a XII-a de la un liceu de muzica? Si analiza poate continua cu multe argumente "contra" , dar risc sa nu mai termin
  • Sebastian Kunst Paul Un "experiment" manipulare care distorsioneaza realitatea pe placul autorilor. Oamanii platesc bilet la un concert planificat care implica costuri (apropos de pret) si chiar daca observa frumusetea aparuta inopinat in mijlocul strazii probabil sunt in trecere catre ceva planificat deasemenea, deci nu pot sa opreasca.
    • Elena Curic Sebastian Kunst Paul oamenii nu pleaca la plimbare , ca sa aiba timp sa-l asculte , orice secunda e pretioasa , si-ar pierde locurile de munca
      3
    • Like
    • 3d
  • 2
    • Like
    • 3d
  • Ileana Ciudin Trist dar adevarat
    4
    • Like
    • 3d
  • Cosmin Baloy Deși luat în sine experimentul scoate la iveală într-o oarecare măsură cele observate de tine, subscriu la cei ce au văzut în acest 'experiment' o manipulare dar de fapt este mult mai mult decât atât - este pur marketing și încă de cea mai joasă speță See More
  • Gabriela Nicolae au facut si la bucuresti la metrou cu Alexandru Tomescu 
    https://romanialibera.ro/.../experiment-rl--concert...
  • Alexandru Radu Popescu Poate ca in weekend lucrurile ar fi stat diferit. Vedeți experientele similare din piețele europene.
    5
    • Like
    • 3d
  • Adrian Constantin Craciun Si mie imi plac teoriile conspirationiste. Si trolii care le propaga.
  • Julieta Diana Epure daca asta e lumea in care unii vor sa traiasca ca niste roboti, ce ne mai miram ca talentul natural e ocolit! trist.. https://www.digi24.ro/.../o-noua-rasa-de-oameni-creata...
    O nouă rasă de oameni, creată printr-un procedeu controversat. Expert: Prima persoană care va trăi 1.000 de ani s-a născut deja
    DIGI24.RO
    O nouă rasă de oameni, creată printr-un procedeu controversat. Expert: Prima…
    O nouă rasă de oameni, creată printr-un procedeu controversat. Expert: Prima persoană care va trăi 1.000 de ani s-a născut deja

    3
  • Mircea Popa Irelevant experimentul!...probabil .ca vor sa vanda vioara cu 5 milooane!😉
    6
    • Like
    • 2d
  • Adela Jen Eu tot speram ca in articol sa se indure careva, macar copiii sa spuna cuiva ca poate ii e frig fetei dar se tot vorbea de violinist. Experimentul a fost reusit insa!!! Cu siguranta nu imi permit sa stau o ora sa ascult muzica pe strada , chiar daca iSee More
  • Adriana Jurma Pacat ca fotografia aleasa nu se potriveste cu seriozitatea mesajului. Fata nu stie nici macar sa tina un arcus in mana
    • Like
    • 2d
  • Rodica Lohan Vedem si auzim ceea pentru ce suntem pregătiți
    4
    • Like
    • 2d
  • Vali Valerica NO COMENT !
    3
    • Like
    • 1d
  • Adrian Fundeneanu Este mult de atunci
    Intimplarea a facut sa merg sa maninc la unul din restaurantele din L’Enfant Plaza, cu citiva colegi
    Si noi ne-am oprit sa ascultam violonistul pt citeva minute
    See More
  • Laura Aprodu Interesant experimentul. Oribila poza cu fetica asta chinuindu-si miinile intr-o pozitie ridicola :)))
    3
    • Like
    • 1d
  • Gabriel Sonea Doar o poza. La mine nu se deschide.
    • Like
    • 1d
  • Liviu Cimpean Bine ca nu au știut valoarea viorii.că bai bai ...Nu mai canta.
    8
    • Like
    • 1d
  • Stefania Balica De asemenea poare fi si snobism,.... unii merg la concerte de muzica clasica si oricum nu inteleg muzica sau doar poate ptr ca asta da bine pentru statutul social,... aparand ca drept o persoana culta 🙈
    6
  • Birtas Constantin Samuel Experiment fain.
    Concluzia de final, greșită.
    3
    • Like
    • 1d
  • Viorela Craciun Povestea este frumoasa dar nu reala? De ce nu doriti sa mancati cel mai bun gratar, dimineata, in drum spre munca? Hai sa intelegem ca cel care a facut experimentul, nu stie ce inseamna ca trebuie sa ajungi la ora fixa la program si intre timp sa duci si copii la scoala, numai de relaxare nu iti arde?????
    4
    • Like
    • 23h
    • Laura Aprodu Viorela Craciun nu este vorba de relaxare, ci de capacitatea noastra de a fi receptivi la valoare.
      2
    • Ioana Andra Laura Aprodu si inevitabil, de snobism.
    • Laura Aprodu Sigur ca si de snobism. Dar asta intra tot in capacitatea noastra de a intui unde e valoarea. Nu?
  • Grigore Gaurean Si eu am desenat portrete in Parcul Central din Cluj-Napoca, pe bune, nu ca experiment. Stiu perfect cum e. Daca mai ploua, nu iese chiar nimic. Daca e prea cald, tot nimic. Pot repeta experimentul si azi. 2min 30 sec portretul. Au scris 2 ziare electronice despre mine. Asta devine foarte interesant numai cand miza este propria-ti viata. Si am 2 premii republicane la desen si sculptura, am facut 6 ani de facultate iar din premii pot face avioane de hartie.
    9
  • Dan Chivescu Știi de ce? Pentru că și articole moralizatoare, sunt scrise de ipocriți care folosesc click bait. 

    Puteai pune o poză cu violonistul respectiv, dar nu mai luai atenția care o voiai. Nu poți bate fac cu foc și nici mediocritate cu mediocritate.
    See More
    1
  • Toma Dimitriu Eu la domnişoara m-aş opri...
    • Like
    • 5h

    • Like
    • 4h
  • Adrian Torj-Kobza Pentru ca timpul tau nu valoreaza nimic. Ai alte urgente? Arunca-le pe fereastra. Stai si asculta un violonist, intr-un mediu impropriu. Si nu uita sa versi si o lacrima. Fa-ti un selfie si posteaza pe facebook / instagram cu hashtag #elitismieftin.
  • Lucian Ioja Ce nu as da să fiu intr-o stație de metrou și să ascult muzica bună,Mai ales virtuozi de talia luiJoshua Bell pe care nu ai ocazia sa-l vezi când vrei.Oamenii au început să fie indiferenti la frumos,la sunetele plăcute ale viorii,La muzică bunăSee More
    1
    • Like
    • 4h
  • Alexandru Ganea Nu faceti, va rog, un caz din acest experiment! Cu riscul de a supara foarte multa lume, afirm inca o data ca arta, indiferent ca este muzica, pictura, balet etc este destinata in exclusivitate unor oameni avizati, cu o vasta pregatire in domeniul respectiv! Acestora li se adauga un procent infim de iubitori de frumos...Restul...Cine a priceput ce canta sau mai bine spus cat de frumos canta Joshua Bell??? Mai nimeni, pentru ca asta se intampla si intr-o sala de concert...exemplu, Fest.Enescu: multi vin din obligatie, altii ca sa parvina sau pur si simplu din snobism...Inchei cu o remarca referitoare la instrumentul marelui violonist: s-a creat falsa impresie ca daca cineva canta pe un istrument valoros are succesul asigurat!!! Nimic mai fals: instrumentul este pus in valoare prin maiestria interpretului si nu invers...Joshua Bell canta la fel de genial cu sau fara acea vioara de exceptie...


Răspunsul meu a venit din supărare, din revoltă față de manipulare, dar văzînt multe răspunsuri ale celor ce nu s-au lăsat duși de nas, mi-a mai trecut din supărare.

În plus, unul din comentarii dezvăluie un articol cu un experiment similar, de la noi. https://romanialibera.ro/special/reportaje/experiment-rl--concert-stradivarius-la-statia-de-metrou-piata-victoriei--video--151515 Concluzia acestui experiment nu este la fel de manipulativă ca articolul la care am răspuns, Dimpotrivă, chiar face cinste publicului român, care a fost mai generos decît cel american. Copiez aici și acest articol.

Experiment Rl: Concert Stradivarius la statia de metrou Piata Victoriei (video)

Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat la sfarsitul saptamanii trecute un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si ...

SHARE

PETRE BADICA0 comentarii

15.04.2009 - 00:00
Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat la sfarsitul saptamanii trecute un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Efectul muzicii de calitate asupra bucurestenilor care se aflau la o ora cu trafic de varf in statia de metrou a fost neasteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a intarzia la serviciu, doar pentru a asculta cateva acorduri din "recitalul" lui Tomescu si pentru a pune o bancnota in cutia asezata in fata interpretului. Muzicianul a strans de la calatori peste trei milioane de lei vechi, in cele treizeci de minute ale ineditului concert.

Experimentul in care a fost implicat violonistul roman a demonstrat ca publicul roman poate fi sensibilizat chiar si cu manifestari artistice considerate mai greu digerabile. Un demers similiar a avut loc, in urma cu doi ani, si intr-o statie de metrou din Washington. Celebrul violonist Joshua Bell a cantat 45 de minute, dar foarte putini trecatori si-au aratat generozitatea, artistul primind doar 32 de dolari. 
Fragmente din recitalul sustinut de Alexandru Tomescu vor putea fi urmarite in aceasta seara incepand cu ora 18,50 pe TVR Cultural. De asemenea, reportajul video poate fi vizionat pe www.romanialibera.ro. 

Vineri, la ora 9.00, in statia de metrou "Piata Victoriei", era aglomeratie. Prin decorul banal, rece al statiei, garniturile de tren opreau la intervale de doua minute. Usile se deschideau si imediat iti aparea imaginea unui furnicar de oameni grabiti, aflati in drum spre locul de munca. Un tanar cu infatisare boema, imbracat modest, cu o camasa flanelata in dungi de culoarea visinei putedre, blugi anii ‘50, stil Marlon Brando, geaca sport si o sapca fistichie, isi face cu greu loc prin multime. Se asaza langa un perete murdar si deschide impasibil o cutie, pe care o pune la picioare. Dupa ce lasa in ea cateva monezi de 50 de bani, isi acordeaza vioara, impasibil la zgomotul facut de oprirea metroului. Incepe sa cante… Johan Sebastian Bach, Fritz Kreisler. Experimentul poate incepe.

Vor realiza oamenii ca "cersetorul" este Alexandru Tomescu, cel care in urma cu doi ani si-a castigat dreptul de a canta la o vioara Stradivarius in valoare de un milion de euro? Isi vor da seama trecatorii ca au in fata un artist care la 9 ani efectua primul concert in strainatate ca solist al Orchestrei din Constanta, care pana acum a castigat 29 de premii internationale si a concertat pe mari scene ale lumii, de la Berlin la Washington, de la Paris la Tokyo? Vor trece impasibili pe langa el absorbiti de grijile cotidiene sau vor da dovada de generozitate? si daca da, gestul lor va izvori din mila sau ca o recunoastere a muzicii de calitate si, in final, a frumosului?

Bani pentru muzica, nu din mila
Inainte de a avea loc concertul de la metrou, criticul muzical Dumitru Avakian se declara sceptic. "Multi vor trece impasibili, doar cativa, putini, vor realiza ca e vorba de ceva special." Nici tanarul violonist nu avea asteptari mai mari: "Sincer, cred ca cei mai multi vor trece mai departe. Este o ora la care lumea se grabeste spre birou si nu prea are timp de reverii. Nu stiu daca muzica clasica va misca vreo inima pana intr-acolo incat impulsul sa ajunga si la buzunar".
La ora 9.00 si 10 minute, aveam deja dovada ca amandoi se inselasera. Cutia viorii era plina pe sfert cu bani. In jurul lui Alexandru, sapte persoane asteptau sa le vina randul pentru a-si exprima generozitatea. Cinci dintre acestea au urcat grabite in primul metrou. stefania, insa, s-a asezat la cativa metri in fata artistului, incordata. Parea in transa. "Este prima oara cand mi se intampla sa ma opresc si sa ascult un om care canta la metrou. Nu-l recunosc, dar sigur nu e un cersetor.
As sta mai mult, dar deja am intarziat la serviciu", spune fata in varsta de 23 de ani. Pentru a schimba peronul, calatorii erau nevoiti sa treaca pe o pasarela inalta. Chiar inainte de a-l vedea pe violonist, auzind doar muzica acestuia, Oana a cautat in portofel si a pregatit o bancnota. "Canta excelent, pentru asta ii dau bani, in nici un caz din mila", spune ea.

"Se vede de departe ca e altceva, nu un cersetor"
"La metrou, am avut niste emotii teribile! Sigur, stiam teoretic cam despre ce va fi vorba, insa experienta a depasit orice imaginatie. Cei care dadeau bani nu ma priveau, nu exista deloc contact vizual. O senzatie foarte stranie si total opusa celei pe care o am pe scena, cand toti, absolut toti ochii sunt pe mine", ne-a spus Tomescu la final. Absorbit de propria interpretare, artistul nu a vazut o scena emotionanta, in care o doamna eleganta tinand de mana doua fetite s-a oprit cinci minute pentru a audia ineditul concert. A scos o bancnota din poseta si a indemnat-o pe una dintre fetite sa i-o ofere artistului. Micuta s-a rusinat, iar gestul a fost dus pana la capat de mama. "Vi s-a mai intamplat sa dati bani la metrou?", "Da, dar nimeni nu a cantat atat de frumos.", "Ce v-ati zis cand ati vazut o asemenea interpretare la metrou?", "Ma mir de ce canta aici, pentru ca e foarte talentat", "Nu l-ati recunoscut?", "Nu", "Este unul dintre cei mai mari violonisti", "A, da? Se vede. Se vede de departe ca e altceva", aceasta a fost discutia purtata cu doamna in varsta de 39 de ani.

Intr-o jumatate de ora, in cutia viorii s-au strans fix 328,90 RON si un eurocent. Au donat bani zeci de calatori, poate chiar o suta. Suma stransa de la bucuresteni a fost de trei ori mai mare decat cea primita de celebrul violonist Joshua Bell in cadrul unui experiment similar realizat la o statie de metrou din Washington, desi americanul a cantat cu 15 minute mai mult decat Tomescu. Numarul trecatorilor generosi a fost sensibil mai mare in cazul artistului roman. 
In cazul lui Alexandru, putem spune ca mecanismul generozitatii nu a fost acela obisnuit, al empatiei, prin care un om nefericit, cu nevoi, ofera bani unui sarac, tocmai fiindca ii intelege suferinta. Gestul a fost mai degraba un semn al admiratiei.

"Cine este baiatu’ care canta?"
Desi foarte generosi, putini calatori l-au recunoscut pe Alexandru. Majoritatea nu au avut timp sa zaboveasca prea mult in preajma artistului, trecand in fuga pe langa acesta si lasand sa le scape o bancnota. Cu atat mai mare este meritul artistului.
Prima l-a recunoscut o doamna intre doua varste, vecina lui, care merge des la concertele tanarului. "Romanii dau bani! Pentru ca apreciaza muzica, nu din mila", spune ea. "A fost singura mea intalnire cu o persoana cunoscuta pe tot timpul concertului. Parintii mei nu erau la curent. Ma intreb ce-ar fi crezut daca ar fi trecut pe acolo intamplator", se intreaba artistul.
Finalul prestatiei a fost unul apoteotic. O doamna eleganta, angajata la Ministerul Finantelor, s-a apropiat de violonist si a facut o donatie de 50 RON. "M-a sunat o colega sa-mi spuna ca l-a vazut pe Tomescu la metrou. Se auzea muzica prin telefon. Am fugit de la serviciu sa-l vad si eu", a spus doamna, vizibil entuziasmata.
Chiar daca ceilalti nu l-au recunoscut, Alin si-a dat seama ca "e ceva putred la mijloc" in momentul in care a auzit muzica, fara sa il vada pe artist. "Voi faceti un experiment similar cu cel facut de «Washington Post» cu Joshua Bell, asta am ghicit. Dar cine este baiatu’ care canta?"

Care este sursa frumosului?
Criticul muzical Dumitru Avakian spune ca modul in care "publicul" a reactionat i-a starnit "o mirare placuta". "Cei care detin mass-media nu trebuie sa ramana la coada gustului publicului doar pentru ca acesta le-ar comanda intr-un anumit fel. Publicul prefera ceea ce ii flateaza gustul. Iar daca ii oferi ceea ce ii este mai la indemana, apetitul sau pentru programe de slaba factura se va accentua."
Contextul nonconformist in care a fost sustinut concertul l-a facut reticent pe Dan Grigore. Celebrul pianist sustine ca frumusetea muzicii trebuie gustata doar intr-un mediu propriu, sacru, "pentru ca altfel ar decadea la o simpla arta stradala".

"Biserica muzicii este sala de concerte, nu hala de productie sau o statie de metrou, pentru ca interpretarea cere o anumita decenta acustica." Pianistul pretinde ca artistul trebuie sa creeze intr- un "turn de fildes", spectatorul trebuie pregatit, contextul este esential, frumosul trebuie cultivat si nu isi are nicidecum originea in subiect, adica in ascultator sau in privitor. Un tablou este insa frumos doar intr-o expozitie, iar pus intr-un depozit isi pierde valoarea? Publicul de la metrou a dat un raspuns negativ. si Alexandru Tomescu a avut unele indoieli in privinta experimentului, insa in final l-a privit ca pe o provocare atat fata de el insusi, cat si fata de public. "Atitudinea publicului este diferita. In sala de concert oamenii vin pentru a asculta, in statia de metrou cel care canta incearca sa le castige atentia potentialilor ascultatori." Am putea schita si o concluzie a acestui experiment.

Se spune ca tabloidizarea presei, excesul de violenta manelele si tot ceea ce inseamna prost gust inunda canalele media la cererea oamenilor. Rezultatul experimentului, faptul ca trecatorii au recunoscut si au reactionat pozitiv la muzica lui Alexandru Tomescu, pune aceasta teorie sub semnul intrebarii. 


» Banii stransi vor ajunge la nevazatori
Recitalul de la metrou s-a dorit a fi si preambulul unei campanii umanitare. "Momentul difuzarii experimentului sper sa le deschida ochii si inimile oamenilor spre ceea ce am pornit sa fac in aceasta primavara. Nu singur, ci impreuna cu colegul meu, pianistul Horia Mihail, cu care voi canta in 15 orase in cadrul Turneului National Stradivarius 2009. Editia din acest an este dedicata strangerii de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania, si anume pentru finalizarea constructiei Centrului pentru Reabilitarea Nevazatorilor", ne-a precizat artistul. De altfel, cei 320 de lei au fost donati acestei asociatii. Modalitatile prin care se fac donatii sunt simple: SMS de 2 euro la 879 in retelele Vodafone, Orange sau Cosmote, 0900 900 292 pentru a dona 2 euro sau 0900 900 290 pentru a dona 10 euro (Romtelecom).


» Americanii au dat doar 32 de dolari 
In luna ianuarie a anului 2007, in statia de metrou "L’Enfant" din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cantat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Imbracat simplu, cu blugi, un tricou cu maneci lungi si o sapca de baseball pe cap, Bell a sustinut un recital de 43 de minute. S-a dorit a fi un experiment sociologic prin care jurnalistii de la cotidianul "Washington Post" au vrut sa afle cum vor reactiona trecatorii. 
Desi cu cateva zile inainte violonistul concertase cu sala plina la "Boston Symphony Hall", unde un bilet a costat 100$, in dimineata de vineri artistul nu a strans decat 32,17$. Trecatorii nu au intuit ca au de-a face cu un artist valoros, care canta la un instrument aparte piese magistrale de Bach sau Schubert. Prin comparatie, succesul lui Alexandru Tomescu a fost unul urias.