joi, 29 octombrie 2020

Vreți să mă vedeți pe Streetview?

 Goggle Maps este probabil cea mai valabilă invenție pe sîrmă după motoarele de căutare și Facebook, ... și siturile de porn, după cum se subînțelege.  Dai un click și ajungi în orice zonă a lumii. Turism instant, gratis. Un click, eh cîteva, și vezi piramidele. Încă vreo cîteva și vezi Machu Picchu. Dar pentru mine foarte instructiv a fost să văd dealurile unde am crescut. Chiar am scos cîteva poze ca să le arăt părinților.  Cu toată bestialitatea și defectele lor, au și cîteva merite. Unul se vede din satelit. Bucățica lor de vie este pe departe cea mai verde și stufoasă dintre toate. Prășitul la timp și stropitul corect își arată efectul.

Dar apoi  GMaps a fost îmbunătățit cu Streetview. Să vezi acoperișurile, străzile și relieful, e ceva, dar să vezi totul ca și cum te-ai plimba acolo, e cu totul altceva. M-am plimbat prin cele mai puțin accesibile locuri, precum ar fi Buthan. Dar StreetView a adus altă oportunitate, cea de a fi filmat și imortalizat online. Privind pe străzi vedem că majoritatea nu observă camera, dar sînt destui cei care sînt prinși cu capul întors, sau chiar salutînd lumea care trecea în viteză pe lîngă ei. Dacă te gîndești, camera aia nu e o simplă cameră, un simplu CCD care înregistrază o imagine. Camera aia este o poartă către viitor. Cînd te uiți la ea te uiți la milioane ce te vor privi în ochi cîndva în viitor. Ei nu chiar în ochi, pentru că ți se pune un griș cu lapte pe mutră, dar ai prins ideea. 

Dacă ai o tarabă la un colț de stradă, cu siguranță ai fost prins. Dar pentru restul lumii, să te vezi pozat pe Streetview este cu adevărat o raritate. Fiul fratelui meu a avut șansa asta. A fost prins cînd se juca în fața blocului. Bucurie mare. Mai tîrziu, am descoperit cu încîntare că și un văr a fost prins cînd repara o mașină la bordură în fața casei. 

Deci doi din familia au fost imortalizați, șansa nu e atît de imposibilă. Ei bine, anul trecut, prin iulie, în drum spre faleză văd și eu Google Car. Venea în viteză dinspre bac, și îl fac repede atent și pe Peter, cel cu care eram în drum spre respectiva faleză. Ne bucurăm amîndoi intens de rara ocazie, și eu încep să mă gîndesc la cît mai am de așteptat pînă se actualizează imaginile, pentru că zona era deja cu imagini de acum vreun deceniu. Era de presupus că vor trece ceva luni. Am verificat și am văzut că majoritatea imaginilor sînt din 2012, dar cîteva zone erau recente, din 2018, întămplător din port pînă la parcul Viva, erau recente. Deci clar nu putea dura chiar un an actualizarea. Atunci s-a întîmplat să îl descopăr pe vărul meu în fața porții sale. 

Trec el trei luni, trec șase, și actualizarea nu mai apărea. Am mai verificat ocazional pînă am uitat. Și na că întîmplător, la 15 luni distanță, căutînd altceva, observ că sînt imagini noi. mă duc repede la locul unde știam că am fost prins, și nu mă văd. Oi fi reținut greșit locul, caut pas cu pas și nu e. Măi să fie, or fi adoptat o nouă tehnică, să scoată digital orice persoană din  cadru. Mă uit și văd că alți pietoni erau vizibili. Care o fi misterul? Privind mai atent, după o vreme realizez că noile imagini sînt luate de pe benzile dinspre oraș, pe partea unde eram și noi în clipa cînd am văzut camera. Dar noi am văzut-o pe partea opusă. Deci clar noi am văzut un moment în care se deplasa spre un punct, nu într-un moment în care filma. Cu speranța că șe dusese spre port pentru a reveni, am căutat și pe partea cealaltă unde am fost noi în următorul sfert de oră, dar nimic. Evident, ce am văzut noi a fost reîntoacere. Faleza fusese filmată cu cîteva minute înainte, sau poate cine știe cînd.  Și uite așa mi-a fost spulberat visul de a deveni celebru. :)

Am avut iluzia că voi putea fi admirat pe streetview, dar n-a fost să fie. Mare chiflă zic acum ca vulpea privind la strugurii cei acri :)