Castraveti fierti

E vara bine, tarabele sint pline. Sint ele pline si iarna, dar mai scumpe, asa ca e vremea de borcane. Zarzarele si ceva piersici si-au gasit culcush deja la mine in camara, Castravetii deasemeni. vreo 20 de borcane sint prea suficiente, dar mi-au ramas ceva castraveti de la tura trecuta. O tura e cit incape in oala. 5 borcane mari de 700 grame, si unu mic de 300, ca ramine loc in centru.

E procedeu vechi de conservare, cunoscut sub numele de bain-marie, si pe care eu il numeam bain-marin, dupa cum mi se paruse ca spun cei ce la care il invatasem. Asta pina acum 2 minute cind m-am uitat in wikipedia ca sa fiu sigur ca scriu corect. Eram convins ca popular numele e chiar dupa ureche transmis, si de fapt ce facem noi, adica sa sterilizam borcanele prin clocotire, nu e chiar bain-marie, care e ceva asemanator.

Ei bine, umplu eu 4 borcane cu castraveti, ala mic cu un mar, si mai aveam unu mare. N-aveam chef sa pun ultimele doua mere acolo, asa ca pun sfecla rosie. Asta practic trebuie fiarta mai intii, curatzata, pusa la borcan, si apoi sterilizata iar. Compotul si castravetii e suficient sa fie dati in clocot 5 minute, cit sa se sterilizeze. Deci sfecla urma sa ramina cruda, dar am decis ca dupa aia o pun separat sa o mai fierb vreo ora.

In fine. 5 borcane imi iau cam 2 ore sa le pregatesc, asta pt ca circul intre calculator si bucatarie, ca sa mai verific posta, mai dau un click la jocuri, si asa ora normala pt cele 5 borcane se face doua. Acum borcanele erau aproape gata, mai aveam nevoie sa pun doar sfecla, pe care trebuia sa o curatz ca pe cartofi, si sa prajesc doua oua pt ca ma taia foamea. Dar ma ia domn redactor sef ca mai e nevoie de umplut juma de pagina, si ca trebuie acum. Las masa, amin sfecla, si termin treaba, fiind necesare vreo doua ore, care se duceau spre miezul noptii,  si daca ma duceam sa maninc, sa curatz sfecla sa termin cu capacele sa pun la fiert, ca sa se termine de fiert pina terminam de scris, insemna sa il tin tirziu pe amicul meu. Incerc sa ma oblig sa ma culc inainte de 12 de vreo luna, si aproape am reusit, dar munca e munca, nu o sa mor din aminind cu o zi reglarea programului. Termin, predau, si dupa 11 imi vad de ale mele. Oala e la fiert.

Revin aici, mai pierd vreo ora. Asta e partea cea mai usoara. Cind e vorba de pierdut timpul pe calculator, sau pe net mai ales, nu poate fi ceva mai usor. Verific oala, fierbe dar inca nu clocoteste. Mai tirziu trec iar, clocoteste, dar trebuie sa mai stea vreo 5 minute. In mod normal trebuia sa inchid calculatorul, si pina ma mai foiam cele 5 minute treceau. Dar mai tentant era sa le foiesc pe net. Cred ca cele 5 minute s-au facut vreo jumate de ora, si pe la 2 abia inchid calculatorul si bag cornul in perna. Cald, asa ca m-am foit trezindu-ma ce citeva ori, si pe la rasarit probabil  doua sau trei ore mai tirziu, trag o tura pina in bucatarie ca sa beau ceva. Geamul la usa e aburit, si miroase a fum. Ba sa fie, iar visez, ce poa sa fie? Si imi aduc aminte ca dupa cele 5 minute nu am mai revenit sa inchid. Drace, mi-ai copt-o iar. Apa se terminase si borcanele clar au plesnit. Intru,  inchid resoul,  geamul era deschis deja, asa ca o tai inapoi in pat.

Cita oftica poate sa ma sece pentru 5 lei marfa cit era in borcane. Dar de fapt nu e marfa si nici borcanele, ci ideea ca iar am prajit ceva ce trebuia fiert. Am prajit ceaiul de zeci de ori. Am trimis sarmalele pe tavan de citeva ori. Nu de batrinete o sa mor, ci de ceai prajit. In ultimul an m-am concentrat pe ideea de a fi atent, si n-am mai prajit decit o supa. Si acum na, am comis-o iar. Pe la noua ma trezesc, inspectez borcanele, sint inca prea calde, asa ca le las si mai trag o tura de somn fiind prea ofticat  ca sa ma scol la 9 cum era propunerea. La 11 imi iau inima in dinti, si ridic un borcan asteptind sa se destrame in mina mea, dar surpriza, e intreg. E chiar cel cu sfecla. Un lucru bun tot a iesit. Nu trebuie sa mai fierb sfecla. Il ridic si pe cel mic cu compot, piriie, dar e scrumul de sub el. E si asta intact. Sperantele imi renasc, desi nu se poate sa nu fie cel putin unul explodat. Si asa a si fost. Cel ce a cedat primul s-a sacrificat pentru binele comunitatii, prelungind deznodamintul suficient cit sa vina salvarea. Cred ca tot el mi-a transmis telepatic a mi-e sete.

Bun, deci acum am un borcan cu sfecla fiarta numa bine, idem un compot cu mere, dar si trei de castraveti fierti. O tura precedenta  cam la fel, cele 5 minute se lungisera spre juma de ora, si am testat sa vad cam cum sint, si mdeah, merg, da numa crocanti nu se mai cheama.

Mai revin mai spre toamna ca sa va spun ce senzatie culinara poate provoca noua inventie involuntara, castravetul fiert.