Uite milionu, nu e milionu

 Tocmai am dat peste un clip din genul celor cu puțul gîndirii. Și acolo există două întrebări, ambele capcană. 

Hai să vedem întîi clipul, și apoi să disecăm întrebările.

https://www.facebook.com/100002316153062/videos/1360307611098591/

Pentru cei ce nu pot accesa adresa respectivă, sau dacă clipul a dispărut între timp, pot face un sumar. 

Gazda unui talk show întreabă pe cei doi invitați

-Că tot vorbim despre recunoștință, hai să vă întreb ceva. Dacă eu v-aș oferi acum fiecăruia cîte un milion, bani în mînă, cum v-ați simți. 

Ca unul care are drept carte de căpătîi Comoara din Sierra Madre, și care a citit destule povești cu diavolul care oferă averi, dar întotdeauna cu o chichiță atașată, care face ca averea să nu valoreze nimic, am realizat instant că urmează o capcană. Apropo de povești cu diavolul, una interesantă este cu un ulcior care îndeplinea orice dorință, chichița fiind că trebuia să îl vinzi cu mai puțin decît cu cît l-ai cumpărat, și dacă mureai înainte de a îl vinde, diavolul avea parte de sufletul tău. Răbdător diavol, avînd în vedere că ar fi nevoie de ceva timp pînă prețul ajunge la mărunțiș și nu mai poate fi vîndut. 

Și nu e vorba doar de povești, chiar și realitatea dovedește că averile picate pleașcă, nu prea sînt de folos într-un final. Chiar a fost și un studiu care a analizat viețile a unor cîștigători la loto, iar la polul opus viețile unora nenoriciți pe viață în diverse accidente. Întrebarea adusă de acel studiu era de genul, dacă ai avea de ales între a cîștiga la loto, sau de a avea un picior amputat ce ai alege, ce crezi că te-ar face mai fericit? Răspunsul este evident. Nimeni nu ar alege să rămînă în cărucior sau în cîrje pe tot restul vieții. Dar studiul, surprinzător, a relevat că în majoritate, cîștigătorii la loto, după o scurtă perioadă de euforie, și încă una de trai luxos, în care spărgeau rapid toți banii, se întorceau la viața de dinainte, evident simțindu-se mizerabil fără luxul căruia îi dăduseră de gust. Foarte puțini erau suficient de cumpătați încît să evite excesul, și să investească banii astfel încît să le fie cu adevărat de folos pe termen lung. Iar la capătul opus, cei cu sănătatea ruinată, după perioada inițială de suferință, se adaptau situației, reușind să se bucure de viață ca și mai inainte, ba deseori apreciind mai mult ceea ce încă mai aveau. Concluzia studiului fiind că după un an oricum mare diferență nu era. 

Deci eu personal aș fi răspuns că m-aș fi simțit bănuitor și aș fi întrebat care este capcana, pentru că sigur este o capcană, și instinctual aș fi refuzat banii fără o analiză detaliată a condițiilor. Și motivul este că chiar și așa cu bani de azi pe luna viitoare, tot sînt destui care te pipăie continuu la buzunare, dar cu milionu pe cap, presiunea ar fi de nesuportat pînă ești curățat, pt că pînă la urmă oricum nu te alegi cu nimic decît dureri de cap. 

Evident, cei doi au răspuns că ar fi reunoscători, fericiți, entuziasmați. 

Și evident acum apare capcana. Gazda chiar ridică ștacheta la zece milioane, dar condiția e că dacă primesc banii, a doua zi nu se vor mai trezi, asta ar fi ultima lor zi din viață. În aceste condiții mai acceptă banii? Evident cei doi zic că nu ar accepta. 

Și acum vine a doua întrebare capcană. De ce nu se bucură în fiecare dimineață cînd se trezesc, așa cum s-ar bucura cînd primesc zece milioane de dolari, din moment ce acel trezit de dimineață valorează mai mult decît cele zece milioane de dolari.

Cei doi sînt entuziasmați de această perspectivă, și spun că nu s-au gîndit la așa ceva, dar ei nu observă capcana nu observă prețul pus incorect. E ca și cum ar spune că ai primi o ciocolată în locul simțului gustului. Adică azi mănînci o ciocolată, și mîine donezi papilele gustative alcuiva, și tot restul vieții nu vei mai gusta nimic. Dacă ar pune un preț corect, de exemplu 20 de mii de ciocolate, cîte una pe zi, după care donezi papilele, atunci tranzacția ar putea fi echilibrată și luată în considerare.  

Gazda încheie spunînd că nimeni nu privește trezitul zilnic din această pespectivă și nu se bucură de viață, căinînduse de una și de alta făcîndu-și viața mizerabilă, cînd ar putea trăi bucurîndu-se de ceea ce au, și trecînd zi de zi peste obstacole, într-o zi vor ajunge și la acele milioane. Pilda moralizatoare are pe undeva un sîmbure de adevăr, dar pe de altă parte este și un fals. În clipa cînd ai cei zece milioane în mînă, exceptînd faptul că devii ținta borfașilor a cerșetorilor și nu numai, practic ai putere de decizie asupra a milioane de sclavi care te vor servi, nu te mai plictisești păzind laptele să nu dea în foc, nu te mai cocoșezi pe sub chiuvetă să repari țeava spartă, plus alte mii de alte asemenea, și de aia te bucuri. Dar cînd te trezești dimineață, nu echivalează cu cele zece milioane, echivalează doar cu un loz. poate fi fi cîștigător, poate nu. Dar cel mai probabil, nu.     

Așa că dacă te trezești de dimineață, bucură-te fix exact de asta, că te-ai trezit și nu te doare nimic. Nu te amăgi bucurîndu-te de un simplu loz, ca de lozul cel mare. 

Și respectivul oricum se înșeală. Sînt destui cei ce se bucură de o înghețată, un film reușit, sau chiar de o frunză uscată pusă în caiet, așa cum s-ar bucura de zece milioane. O știu, pentru că și eu sînt unul dintre ei. 

Rețin o dată, convalescent fiind, după ani de stat în pat, pe vremea cînd nu era internet, televiziunea era o glumă proastă, toată activitatea mea fiind Europa Liberă, ceva cărți și șahul artistic. Dar nu mă simțeam mizerabil. Mă simțeam perfect, exact cum spuneau cei cu studiul. Faza dură trecuse, mă obișnuisem, și mă bucuram de mărunțișurile pomenite mai înainte. Dar exista totuși acea plictiseală, acea apăsare a unui univers fără orizont. Și într-o seară, fratele meu mai mare, care dormea în aceeași cameră, a adus un amic în vizită. Respectivul avea de făcut ceva plicticos pentru el, nu mai rețin ce, un conspect, de calculat ceva, de copiat... în fine, era ceva ce puteam face și eu, așa că m-am oferit voluntar. Respectivul a acceptat bucuros, și cei doi s-au reîntors la discuția lor în timp ce eu m-am pus la somn exclamînd cu bucurie.

-Ce mișto, mîine am ceva de făcut. 

Cei doi au întors capul cu expresii de surpriză nemărginită. Cum poți să te bucuri că te așteaptă o astfel de corvoadă? Ei priveau situația din perspectiva lor, o perspectivă care invidia șansa mea de a nu fi nevoit să fac ceva.