Teoria unificata

Hmmm, n-am mai scris nica de ceva vreme. Lipsa de inspiratie, duce la deficit de expiratie.

Dar de curind am primit un link catre un filmulet stiintific. Ploua in ultima vreme cu din astea.

Ei bine asta are 4 ore, jumate din discurs. Si mai sint inca 4 ore jumatea ailalta.

http://video.google.com/videoplay?docid=2362758657384449741&hl=ro


http://video.google.com/videoplay?docid=-307198015401224128&hl=ro

Asa ca am sarit din loc in loc prin filmulet ca sa imi fac o idee.
Tipul simpatic si cu umor prezinta cum a rezolvat el o problema fara rezolvare, la numa zece ani, si asta pentru ca nu stia ca se declarase de catre forurile superioare ca problema nu are rezolvare. In fine sar mai departe, si il vad cum se extracorporalizeaza, si se tot tot duce, mari, hat pina autobuzul, tzara, terra, galaxia toate devin un punct. Hm ce coincidenta, tocmai vazusem un pps, numit puterea lui zece, unde ne uitam la o creanga de la un metru, apoi de la zece, 100, 1K de vreo 2 duzini de ori povestea asta pina se duc departe... galaxia un punct. Apoi revenim si ne uitam de la 10 cm, 1cm, etc de vreo 18 ori pina nu se mai poate mai mult.
Ei bine taman asta facuse si eroul nostru acu ceva decenii, cind abia facuse zece ani, si nu avea powerpoint asa ca a facut-o omu direct in imaginatie.

Mai ce coincidenta.

Mai sar din juma in juma de ora, nu stiu ce o fi mai elucubrat, dar la un mment dat zice, noi traim intr-o gaura neagra, de aia cerul e negru. Entuziasmat de aceasta descoperire mareatza am inchis filmul, si am revenit la tetris.

Nu trece o zi si primesc linkurile de la alta sursa, drept ca provenind din acelasi cerc.

Si nu am putut ca sa ma abtin, si am elucubrat ce urmeaza:



Stateam eu asa, cu capul mei incapator cit un autobuz care cara idei in loc de oameni si eu eram o idee in autobuzul capului meu, si ma transportam catre alta ideea a capatului autobuzului, si pe linga ideea asta mai era alta idee si alta si alta, si eu ma tot chinuiam sa rezolv IDEEA, desi nu aveam idee, ca IDEEA nu avea rezolvare, si in tot timpul toate ideile alea se inghesuiau in jurul meu, si a mai aparut si o idee neagra suculenta si adinc mirositoare, pentru ca in autobuzul capului meu era tot vara, si emanatiile erau mai sprintene decit in vremurile ilieshtiene, si pentru ca presiunea era prea mare am tisnit din capul meu care am vazut ca era un punct chiar daca era un autobuz, si pamintul era tot un punct si de fapt tot universul era un punct, si eu eram mai mare si mai punctiform decit tot universul, si multumit de maretia punctului meu, am revenit in punctul de plecare unde nasul meu nu mai era un punct ci se umflase cit universul, si pt ca nu mai suportam i-am dat shut down, si atunci s-a intimplat un miracol, am realizat ca omenirea e pe o cale gresita, pentru ca isi inchipuie ca omul gindeste cu creierul, dar de fapt gindeste cu nasul, si cum nasul nu gindeste, el munceste... aaaa.... miroase, de fapt noi nu gindim, ci mirosim. Mirosim o idee, dar nu o putem gindi o luam de-a gata asa mirosita si ca atare ne lasam dusi de nas, de aici vine si vorba. Si atunci eu cu nasul inchis, nu am mai gindit, adica nu am mai mirosit, adica nu am mai fost dus de nas, si am gindit, adica am vazut ca de fapt gindesc cu ochiu, si asa eu am vazut.

Vai si ce am mai vazut, nici nu pot sa va povestesc pt ca oricum nu veti intelege din cauza ca nu puteti vedea, pentru ca voi mirositi nu ginditi, dar oricum ma risc sa va spun ca am gindit adica am vazut toate misterele universului, unul simplu fiind acela ca cerul e negru din cauza ca noi traim in ceaunul unui chinez care tocmai si-a ars orezul.

Stiu ca nu va este posibil sa intelegeti asa ca nu va ramine decit un singur lucru de facut ca sa vedeti si voi.

TAIATI-VA NASURILE