duminică, 17 ianuarie 2016

Omătul greu și iadul pe pămînt.

Prin copilărie nămeții  erau mai sănătoși, mai ales în fața blocului meu, norocoșii de la blocul de vis a vis cumva nu prea aveau zăpadă în fața. Dar de fapt norocoși eram noi copii care avean în ce să ne tăvalim. Cei bătrîni, gospodari ieșeau cu lopata să facă pîrtie. Evident și noi ăștia mici mai lopătam, era o joacă. Tot în joacă primăvara ieșeam la greblat grădina și cărat crengile uscate, Mai tîrziu cînd nu mai eram copil și aveam banii mei am cumpărat trandafiri, gazon, am reparat gardul verde. Ăsta nu l-am mai cumpărat că nu știam de unde, am completat de pe faleză că acolo erau tufane din plin. Vecinul gospodar, ăl cu lopata a pus salcîmi, și tot așa, ca vecinii.

De cînd m-am înnădit la internet n-am prea mai ieșit. Doar o singură dată am cerut lopata de la văduva vecinului că nu mai ieșea nimeni la făcut pîrtie, drept e că nici zăpadă prea multă nu era. Și n-am apucat eu să lopătez trei minute că mă trezesc cu un vecin de care nici nu știam că se mutase acolo, că vine să îmi lopata din mînă. Se jenase omu că din tot blocul am ieșit doar eu cu o singură mînă. De grădină se ocupă alt vecin. Se ocupă de multă vreme, și eu nu m-am mai băgat, nici la verde nici la alb, lasă să facă ăștia tineri. Ți-ai găsit. Trandafirii s-au cam rărit, din opt tufe cît erau mai e una și două jumătăți. Anu trecut îmi promisesem că îi reînnoiesc, da fusei falit. Poate anul ăsta.

Cu zăpada pînă acum rezolvasem simplu, rezerve la cămară și nu ieșeam din casă pînă nu se topea. Dar belea, zecile de mii de ore de imobilitate în fața monitorului își cer tributul. Cu tot vegetarianismul meu, colesterolul se răzbună. de prin vară mi-am impus să ies zilnic o oră două. Așa am început să cunosc și eu faleza. Dar cum rămîne cu zăpada, prin nămeți nu ține plimbare. Și așa m-am orientat către un aparat de fitness. Am scăpat ieftin, 15 lei partea metalică, 5 lei coada. Se cheamă lopată.

La prima ninsoare, trei centimetri, ce pîrtie să faci? Da m-am jucat cu tot trotuarul din fața scării plus cel pînă la scara vecină. A doua zi s-a topit oricum. Azi fuse mai sănătoasă, da de dimineață au ieșit doi de pe scară și au curățat. Mi-au stricat fitnessu. Da pînă am ieșit eu s-au mai pus trei centimetri. Fiind necălcată a mers ușor, și pentru că nu îmi făcuse porția ies și pe stradă, fac alee pe lîngă primele două mașini, alee fix pix că pînă în stradă mai sînt 50 de metri. Între timp văd o vecină că iese cu o lopată, vede în fața scării curat, intră înapoi. Măi cum i-a apucat pe toți hărnicia taman anu ăsta?

Între timp trece plugu, mai mărește un pic valurile cu care blocase mașinile la trecerile precedente. Arunc în grădină și ce pusese înapoi pe porțiunea curățată de mine și mă amuzam de cei doi care se vor mira mîine văzînd mașinile lor deblocate, și nu vor ști care a fost fraieru care a încurcat mașina și a deblocat pe a lor.

Mai era ceva timp pînă să-mi fac porția așa că am zis să sparg și o alee de un metru către cealaltă parte a străzii, văzînd că gheața se desprinde ușor de asfalt de la aleea făcută de mine. Astfel plugul putea prinde și gheața nu doar să gîdile pe deasupra, și se grăbește curățarea. De pe la jumate nu am cărat înapoi în grădina de la blocul meu ci am ajuncat pe partea opusă unde era un nămete între cele două mașini de acolo. Am mai ridicat nămetele și curățat valul plugului ca să am loc să sparg gheața din partea opusă spre centrul străzii. Mai apar cîțiva tineri tocmai cînd desprindeam o felie imensă. Vor să îmi ia lopata, le zic că nu pot face ei mișcare în locul meu, se amuză și ei cu două trei felii le aruncă pe nămete, apoi mă mai admiră cum mă chinui să străpung ultiimii 20 de cm. Pleacă, revin zece minute mai tîrziu, mai ridică o felie imensă pe care tocmai o desprinsesem, moment în care apare proprietara mașinii care avea în față nămetele. Începe să urle că de ce îi blochez mașina, că aia o să înghețe, că ce am eu cu ea, că ce m-a apucat, că ea a muncit săraca toată dimineața cu bărbasu să curețe în jurul mașinii N-am prea înțeles eu cum o bloca nămetele, probabil ea iese din parcare urcînd pe mașina celui din față, și nici cum putusew apărea nămetele ăla acolo dacă ea îl curățase du o oră înainte de a ieși eu. Ei, știam eu cum apăruse, dar nu înțelegeam de ce minte cu atîta patos. Acu mă uitam și eu și tinerii la ea ca la curcubeu. E o vecină mai nouă, e aici de vreo cîțiva ani, dar o cunosc doar de acu doi ani cînd mi-am schimbat ușa și a venit tot așa cu o falcă în cer și una în pămînt că fac praf. A făcut și atunci ca toți dracii, s-a dus pe la administrator, evident nu a băgat-o nimeni în seamă. Mai tărziu cînd arunca ea de la trei cu reparația la balcon trebuia să îi întorc moneda, da noroc că nu am mintea ei. Mă informaseră ceilalți că nu sînt singurul de care s-a luat.

O las cîteva minute, ea urlă în continuare, se ia și de tineri somîndu-i să arunce nămetele în grădină, respectivii evident contrează.

-Ceeee? Iooo?

Caut eu o portiță în torentele ei verbale încercînd să spun ceva. Reușesc să o opresc cîteva secunde, apuc să spun ceva de genu.

-Eu chiar nu înțeleg care e problema dvs, eu am curățat aici, nu am blocat nimic. Singura mea concluzie este că sînteți o femeie căreia nu îi convine nimic și nu se simte bine decît dacă face scandal. În momentul ăsta a întors spatele și a plecat. Probabil am ghicit-o și și-a dat seama că nu îi merge, sau între timp înghețase ori își făcuse plinul. Dacă mai stătea mai aveam să îi zic că se poate uita la mașina lîngă care făcusem aleea și putea vedea că am curățat și în fața și în spatele ei, pentru că evident aruncînd în grădină mai căzuse și mai aproape și nu se făcea să las necurățat, încă două trei lopeți în plus sau în minus neînsemnînd nimic. Alt lucru era să se uite atent și să vadă că curățasem și valul făcut de plug în dreptul părții frontale a mașinii ei, și în fine dacă eu chiar greșisem cu ceva, putea să vorbească pe ton normal și să îmi explice greșeala. Exemplu chiar tinerii, care s-au oferit să mute ceva bucăți de zăpadă fără să le ceară nimeni, deci clar dacă li se explica civilizat că au greșit și-ar fi corectat greșeala. Am mai stat juma de minut să caut să înțeleg iadul din mintea ei, am terminat bucata de gheață din centrul drumului și am plecat. Am lăsat nămetele cum era, nu încurca cu nimic ieșirea mașinii. L-am lăsat așa pentru că îmi tăiase tot cheful. Intenția era să îl ridic așa cum ridicasem în partea cealaltă pentru că dacă faci un morman nu îl lași împrăștiat, îl faci movilă. Poate chiar îl aruncam tot în grădină dacă simțeam că nu mi-am făcut porția.

Toată viața m-am chinuit să înțeleg ce e în mintea celor ca vecina respectivă și cum de nu reușesc să se oprească și să încerce să înțeleagă și punctul de vedere a celui din fața sa. Episodul de azi m-a făcut să realizez că ei trăiesc o viață de coșmar, iadul pe pămînt. Lor li se pare că toată lumea are ceva cu ei, că probabil totul li se cuvine și nimeni nu vrea să le dea ce este al lor. Este chiar paradoxal. Vine un fraier și îți curăță drumul de lîngă mașina ta și tu în loc să apreciezi gestul, te vezi atacat. Tu, cel ce citești aceste rînduri dacă ai fi vazut unul ca mine lopătînd pe lîngă mașina ta cum ai fi reacționat? Ai fi ignorat văzîndu-ți de treabă? Sau dacă și se părea ceva greșit ai fi așteptat să termine să plece și te duceai să termini tu treaba corect dacă ceva nu era în regulă? Nimic nu e chiar perfect, e aglomerație, ne mai călcăm unii pe alții pe bombeuri, dar asta e. Dai cu cremă, eventual îți mai cade o unghie, viața merge înainte. Dar să stai așa, îngrozit că toți cei din jur stau cu revolveru ațintit pe bombeurile tale... Iad nene, Iad.

Actualizare ulterioară. De ieri s-au mai pus vreo trei centimetri așa că am ieșit și azi, cam cu teamă, să nu mă ia la scărmănat iar vecina. Una din mașinile pe care le deblocasem era lipsă la apel. Cea a vecinei era încă acolo. Cu siguranță blocată de mine :) Terminasem în fața scării, dar mai era ceva timp așa că am mai dat și din stradă, printre altele și din locul unde scosesem gheața și acum se umpluse cu zăpadă frămîntată de mașini, care era lejer de luat spre deosebire de gheață care acum era beton fiind mai frig decît ieri. Cînd aproape să termin, iaca vine și mașina de pe locul liber. Posesorul e și el vecin cu mine pe scară, habar nu aveam. Coboară omu, trece pe lîngă mine, îmi mulțumește pentru deszăpezire și se duce în treaba lui.

Noroc că personajele care mulțumesc cu ciomagu șint totuși o minoritate, altfel ar fi fost iad și pentru noi, restul lumii.

Niciun comentariu: