D'ale curcilor

Ai mei au trecut binisor de virsta pensionarii.
Se tin inca bine, dar ii cam lasa balamalele. Asa ca pentru diverse munci cum ar fi sapatul gradinii, smolitul unui acoperis, caratul din greu sint rezolvate cu vecini saritori, sau care au avut nevoie de ceva ce ai mei puteau face si ei nu.

Evident la ora prinzului se pune masa, se mai bea un paharel se mai schimba o vorba. Uneori sint in zona si aud. Discutia era despre puii din vecini care profita da gardurile ce stau sa cada, si se delecteaza cu verdeturile din gradina mamei, sau se relaxeaza la umbra racoroasa a unei gradini irigate mai bine decit se vede in curtile invecinate. Maica-mea, evident e destul de intoarsa pe dos mai ales stiind ca gainile ei stau inchise in curtea lor, si cele din vecini se desfata la ea in gradina in loc sa stea in curtea lor, sau sa se duca pe dealul ce este de partea cealalta a curtii de unde vin. Subiectul e vast, si discutiile interminabile. Oricine are povestea asta cu vecinii. Si partenerul ei de discutii din acel moment, care se mai racorea la umbra dupa dogoarea de pe acoperis, avea probleme cu alt vecin care isi pastea curcile in gradina la el.

Si zice:
-Ma cheama tata, si ma intreaba:
-Mai da cite curci ai tu? Evident acesta din urma privind gradina si vazind ce e acolo.
-Paiii,... zic eu...
Si lungind vorba ginditor, ma gindeam ca le renumara ca sa zica numarul exact.
......aproapeeeee...
Ehe, daca erau vreo 10 , hai 20 ar fi spus vreo, dar dupa cum o potriveste tre sa aiba macar 50 daca nu 100.

Pai aproape una! conchide el scurt.