Un gratar din partea Divinitatii

Am primit un link

http://nicolici.blog.com/2009/10/08/un-gratar-din-partea-divinitatii-dacica3/

Pt cazul ca va expira cindva copiez textul la subsol.

Cititi intii acel articol pentru a putea intele discursul meu din aceasta pagina. 

Linkul mi-a fost livrat si cu un comentariu, ceva despre prostie. Acu chiar ca nu ma prind unde e prostia. Prost sint si eu de cind ma stiu, si prostii o sa comit cit oi trai, si posibil inca vreo sapte ani dupa aia, ca sa parafrazez niste chestii celebre. De aia ma si feresc sa comentez foarte mult despre prostie.

Dar articolul este despre vegetarianism. Eu am renuntzat la carne in urma cu aproape 2 decenii. O decizie proprie si personala pe care nu o impun sau macar sugerez nimanui altcuiva, si pe care o pomenesc doar cind intimplator mi se pune carne sub nas, si explic de ce refuz.

Comentind articolul trebuie sa mentionez ca am observat din partea vegetarienilor activisti, ca de altfel din partea oricaror activisti, fie ca apara drepturile maidanezilor sau propovaduiesc crezurile mai stiu eu carei secte, un fel de agresivitate. O insistentza obositoare in a te convinge, de a iti deschide tie, orbule, ochii.

In acest caz cred ca avem de a face cu un episod de propaganda. Nefiind de fatza, nu pot decit sa speculez. Deci ce avem? De o parte, doi comeseni, poate 3 pt ca e vorba de 3 farfurii, si autorul o fi uitat sa mentioneze ca el sau prietenul era cu sotzia. De cealalta parte e o masa plina, dec 3 sau patru ori mai populata. Si ce fac oamenii la masa? Stau la birfa. Unde sint doi, unul vorbeste altul asculta. Unde sint 8 posibil 4 vorbesc 4 asculta, sau combinatii diferite in functie de cum se formeaza bisericutze. Pina la cazul cind unul mai zurbagiu acapareaza atentia tuturor, cu verva lui, sau cu o povestire care ii face pe ceilalti sa uite de povestile lor.

Acum, ori aia 8 erau imbecili si mincau tacuti, caz in care au auzit discutia de la masa alaturata, intre 2 persoane linistite si asezate. Ceea ce cred ca e destul de improbabil. Ori, caz mai probabil, vegetarienii nostri de ocazie au gasit de cuviintza sa inceapa sa faca propaganda, si in mod voluntar au inceput sa discute cu voce ridicata, suficient de ridicata in asa fel incit sa acopere discutiile celor 8, si a altora probabil de la alte mese, si sa ii auda pe ei. O atitudine agresiva de propaganda. Ceilalti, oameni normali, care nu isi refuza nici unul din deliciile vietzii, care au si ele riscurile lor, si pe care ei le cunosc foarte bine, au sesizat atitudinea de show a vegetarienilor si au cotraatacat. Simplu si elegant. Si au cistigat fara drept de apel.

In aceasta poveste daca e sa votez, eu vegetarianul, votez cu carnivorii. Nu stiu cit de insistenti au fost, nu stiu cit de agresivi au fost adversanii lor vegetarienii, dar nu carnivorii au facut primul pas in acest duel, si in final ei au si cistigat. Ei au si circumstantze atenuante. Intr-o cultura cu alimentatie omnivora preponderent carnivora, si unde postul vine doar ca pedeapsa din partea comenduirii religioase, sau ca regim alimentar pe fond medical, cind apare cineva care se autopedepseste fara motiv, sau cel mult cu un motiv pe care ei nu il inteleg si nu il pot accepta, pentru a capata un echilibru mental in subiectul respectiv ei neaga realitatea vegetarianismului considerind ca este cu totul altceva, mai precis o dare in spectacol. Am simtit pe pielea mea crunt aceasta realitate timp de doua decenii. Cei din jurul meu au crezut si inca mai cred ca o fac pentru show, ca o fac pentru a parea interesant. Probabil isi trag convingerea din exemplul fumatului. Se stie ca adolescentii incep sa fumege in principal pentru ca sa para mai interesanti, mai maturi, asta pina nicotina isi cere singura drepturile.

Inchei, poate prea lungul meu comentariu, ca am convingerea ca vegetarianismul trebuie sa fie o optiune proprie, care sa vina in mod natural, si ca insistentza in a ii convinge pe altii, nu face altceva decit sa dauneze. De exemplu dupa episodul respectiv cei opt si-ai intarit convingerea ca vegetarianismul e doar de ochii lumii, si ca la prima ispita masca dispare. Daca unii dintre ei au poate acasa un vegetarian acesta sigur va trage ponoasele pentru ca incurajati de victoria lor, carnivorii vor incepe asaltul asupra unei victime.

-------------------------------------------------------

Articolul original, pt cazul ca blogul respectiv e defunct

-------------------------------------------------------

La a treia incursiune in Panteonul spiritual romanesc, stateam seara tarziu, la Costesti, pe terasa pensiunii nou deschise, impreuna cu un prieten care mergea prima data acolo. El nu mananca de multi ani carne (asa cum am facut si eu pana de curand) si pe cand stateam noi pe terasa si ne delectam cu ceva esenta achizitionata de la Lazuri, de la o masa alaturata, plina cu 8-10 persoane din Bacau si Buzau, primim trei farfurii cu gratar de porc si pui, proaspat luat de pe jarul care sfaraia pe gratarul terasei… Cu cateva minute inainte discutasem despre beneficiile vegetarianismului si despre efectele consumului de carne. Și Ierarhiile Spirituale, dorind probabil sa ne incerce in mod, clar, elocvent, prompt si indubitabil, ne-au pus sub nas gratarele. Nu va imaginati cat de socati am fost noi, si ce mutra avea prietenul meu cand s-a trezit ca ii livreaza Doamne-Doamne o farfurie plina cu gratar si cu ceva garnitura de legume proaspete…
Dupa multumirile de rigoare catre necunoscutii binevoitori si dupa multe parlamentari, mirari si stupefactii inimaginabile, prietenul meu s-a hotarat sa raspunda provocarii si a mancat gratarul. In locurile acelea sacre nu e bine sa refuzi nimic din ceea ce si se ofera…

Ziua cirtitzei

Titlul asta nu are nici in clin nici in mineca cu povestea de azi, dar nu gasesc alt titlu potrivit.

Daca e sa trag la tema poit spune ca eu sint cirtitza, pt ca in spatele jaluzelelor de tip vechi, ce fac intuneric in camera, ce stau lasate tot timpul, stau cu capul bagat pina la briu in monitor pina spre 4 dimineatza, ma culc si trezesc pe la prinz, si cind tre sa ies si eu sa mai fac refill la cele necesare, abia ies ca se si intuneca. Deci cirtitza as fi eu.

Ei bine iese cirtitza azi din gaura, soarele era inca sus cumva dar se ducea cu hotarire spre orizont.

Imi fac si eu hotarit, turul, intii la banca pt ca astia vor sa imi vada iar buletinul. Ce or fi tot vazind in el ca sint client de vreo zece ani, si periodic ma cheama sa se holbeze in buletinul meu care e tot ala numa ca mai jegos. Apoi in autobuz spre centru sa iau niste dvduri. Si la ce sa casc si eu ochi in autobuz? E iarna, bate gradu spre zero asa ca fuste scurte nu prea sint asa ca ce mai ramine de privit decit reclame? Si vad pe una din aia imensa ditai textul.

NICI O INIMA NU POATE REZISTA DRAGOSTEI

ASA CUM NICI UN PERETE NU POATE REZISTA MASINII DE GAURIT

Si intre rindurile astea sau sub ele mai era ditai bormasina si posibil si marca, dar nu am retinut pt ca deja eram prea departe ca sa mai citesc, si mintea era ocupata cu rumegatul ideii.

Deci vorba romanului, ce are de a face ...aaa ... dragostea cu ... aaaa ... prefectura?

Desi cinstiti sa fim in cazul prefecturii o legatura cit de cit mai e, ca si prefectul e si el om, si secretara ... vrabiutza... Dar cu bormasina? Mda. Mie imi suna a rima manelista, stim exemplul celebru, cu intr-o balta neagra patru ochi luceshte, ce sa fie oare?, cred ca e doi peshte.

Ies eu din vrie cam dupa vreo 2 statii cind trebui sa cobor, si vad pe peretului unu magazinas de calculatoare alta nazdravanie. Magazinul asta e pe un coltz de bloc, intr-un apartament plasat central, deci avind in vedere cit spatiu are la dispozitie e ceva mai sus decit micul mestesugar ca mine care vinde si el calculatoare montate pe bordura din bucatzi. Am intrat acolo o singura data pt ca auzisem ca au SH uri ieftine, dar erau cam aerisite rafturile. Acu probabil vrind si ei sa faca ceva vinzare sa isi traga vreun cadou de sarbatori, sau gindit, sau or fi incercat sa se gindeasca la o reclama ceva. Si au proptit pe perete un banner sau un panou. Nu am vazut tot, dar m-a zgiriat din viteza pe retina

CALCULATOARE NEMURITOARE

Pai din astea mai am vreo doua in plus pe acasa.

Le bag in priza, pornesc zbirniie clipesc din beculete, sint cit se poate de vii, dar in afara de poluare fonica si simulacru de brad de craciun, mare lucru nu mai fac. Dar nu au murit inca.

Ii las in pace cu patetica lor reclama, imi iau portia de dvduri, si in drum catre statia de autobuz, ma gindesc daca sa intru sau nu in noul anticariat proaspat deschis. Rafturi noi, si carti vechi. O combinatie ce ma indeamna sa intru sa pierd vremea, dar soarele deja apusese, si prefer sa ajung pe acasa cit e inca lumina pentru ca chiar daca acum noaptea orasul e destul de luminat, totusi nu imi place ca in semiintunericul dintre felinare sa navig prin apele periculoase dintre Scilla si Caribda (in traducere pt cine nu s-a prins, scilla = cacatzi de ciine, sau chiar de semenilor nostri intru specie, si canalizari fara capace, sau chiar gropi fara pretentii )

Trec deci de anticariat, ma uit in vitrinele ultimelor croitorii ramase stinghere intr-un coltz, trec de ele si vad mai la distanta o firma destul de mare, dar ca de institutie, albastra cred, si cu ceva text. Se vedea clar mare:

CURSURI GRATUITE

DE LIMBA ENGLEZA

AUTORIZATE DE

Hm ce meserie, gratuite, adica moaca. Vreau si eu imi zic, dar imi aduc aminte ca deja stiu engleza, e drept nu cu pretentii, dar nici nu imi trebuie mai mult. Apoi mai era scris un rind acolo pe care nu il puteam distinge de la distanta respectiva, dupa care urma iar mare:

IISUS HRISTOS

Bun asa. Asta da curs. Autorizat inca de acum 2 milenii. Acu ca am rezolvat cu Engleza, as vrea si niste cursuri de limba romania autorizate de Burebista, sau daca nu, macar de Stefan cel Mare. Ori poate Vlad Tzepesh. Asta da, chiar ar fi bun ca multi il invoca.

Pacat ca mi s-a stricat camera si nu pot imortaliza imaginea.

Deja am realizat ca azi am o zi in care sint circotash. Nimic nu imi convine.

Fac o halta si pe la alimentara, sa ma gratulez cu niste chiftele de soia, ca sint chiar gustoase dupa atitia cartofi insipizi. Ca pe ele scrie Ghiftele deja stiam, nu mi-am mai batut capul. Dar problema e ca alaturi vad si Parizel vegetal, sau chiar Capanos vegetal. Hauuuuu Isuse acu inteleg de ce ai preferat sa te lasi urcat pe cruce. Dar lasind gluma stau si ma gindesc, daca etichetele sint tiparite de analfabeti, oare continutul e preparat de oameni cu mai multa carte? Numa Iisusul ala de autorizeaza cursuri de engleza stie ce rumegus, ciini sau sobolani maninc eu pe post de chiftele vegetale cu marar.

Gluma gluma, dar retin ca acu ceva ani, multi deja epuizati psihic de asaltul manelist se autoamageau ca manelismul ca orice alta moda, va trece, se va stinge de la sine. Dar greseala e ca au crezut ca e moda cind de fapt e o plaga care deja a inceput sa se extinda si in alte domenii decit cel al muzicii. Sper sa nu fie adevarat, si sa fie doar halucinatii personale.