Am un papagal pe cap nu-i aşa?

La cîte vise trăsnite îmi bîntuie nopţile poate ar fi loc de un blog dedicat subiectului.

Dar orice este servit în cantităţi industriale devine banal, aşa că oricum ignor multe dintre cele care ar merita scrise. Acest vis este amuzant aşa că şi-a făcut drum aici.

Eram cumva în faţa blocului vecin, dar relaxat aşa cum aş fi afară în curte pe şezlong  bronzîndu-mă la... lună se pare pentru că era oră de noapte. Prin faţa mea trec cîţiva pui de cerşetor, o procesiune demnă de filmele cu buget mare. Era ceva simbolic aici, dar am uitat fiindcă a trecut ceva vreme pînă m-am decis să scriu. În scena următoare apare un personaj feminin, siluetă şi costumaţie impecabile. Mai apar şi alţii imediat, dar nu coborînd din scara în faţa căreia eram, ci venind dinspre stradă. Au schimbat saluturile de rigoare şi parcă mai aşteptau pe altcineva cînd atmosfera se schimba brusc. S-a întîmplat ceva, un trecător sau tot cunoştinţă a călcat pe bec, nu mai reţin, poate prin vreo remarcă la adresa zdrenţăroşilor, ceva deplasat chiar dacă nu era adresat cuiva cu faţa subţire. Brusc, respectivul este imobilizat, el fiind cu spatele către mine. Chiar în faţa mea fiind prima tipă apărută în decor, care îl ţinea şi ea cu braţul stîng de piept în acelaşi timp ferindu-şi capul aplecîndu-l către mine. Îl ferea pentru a nu încasa friendly fire de la cel ce îi remodela faţa împricinatului.

Călăul părea să fie un tip solid dar nu prea ascuţit la minte şi care acum nu prea realiza că e cazul să se oprească, şi ceilalţi nu îi prea găseau butonul de oprire. Eu eram doar spectator, dar fiind la cîţiva centimetri distanţă, presimţeam ca voi primi şi eu vreun ricoşeu, aşa că nu ştiam cum să mă topesc din tabloul ce se pictase în jurul meu.  (faza asta cu pumni mitraliaţi în mutra cuiva clar vine de la o reclamă care ma agasează, în care Popeye şi Bluto stau faţă în faţă si pulsează stresant. Reclama e a unei bănci care cică ar fi Popeye, în timp ce Bluto e dobînda, primul mitraliind pumni dobînzii ca să ne fie nouă bine... )

Scap cumva şi eram deja în casă, unde auzeam vocea unui papagal care spunea nu ştiu ce. Nu îi dădeam importanţă, eram încă plin de alte preocupări. În subconştient credeam că o fi tonul vreunui mobil, sau mai ştiu eu ce. Între timp ajung în sufragerie unde fratele meu lucra ceva la calculator cu spatele la mine. Deseori dacă e prins, îşi vede de ale lui, eu de ale mele, nu e nevoie să facem plecăciuni unul în faţa altuia doar pentru că s-a întîmplat să trecem prin acelaşi spaţiu. Dar acum se întoarce, mă priveşte şi zîmbeşte amuzat. Nu sîntem noi genul să zîmbim nemotivat, sau aşa de dragul celuilalt, aşa că evident era un motiv. Fac legătura cu sunetele auzite mai înainte şi deşi nu simţeam nimic pe cap, am dedus ce se întîmplă.

- Am un papagal pe cap nu-i aşa?

El confirmă înclinînd din cap zîmbind îngăduitor şi se întoarce la treaba lui. Clar era papagalul cuiva din grupul de afară. trebuia să îl prind şi să îl returnez. Aici în sufragerie, cameră mare, aveam de furcă fugărindu-l, baia era departe, aşa că aleg bucătaria, la doi paşi. Nu ştiu de ce nu am ales holul, care era şi mai mic, şi prin carte treceam ca să intru în bucătărie. Mă aplec şi ridic mîna ca să găbjesc lighioana, comvins că e ceva cît o vrabie de nu îi simţeam greutatea prin căciulă, dar cînd pun mîna simt o suprafaţă solidă acoperită cu pene, ceva ce ar fi putut foarte bine aparţine unei raţe. Papagalul meu se pare că nu era chiar atît de mic.

Acu stau şi mă gîndesc, ce o  fi indus ideea asta în vis? Papagalul oi fi chiar eu? sau doar un exemplar din stolul ce îmi locuieşte la mansardă?      

Ba, unde dracu ma aflu?

Eram la masa in bucatarie si mincam sau poate mesteream ceva, chiar nu mai retin ce faceam, dar retin clar ca atentia imi e captata de un detaliu pe perete in dreapta. Intorc capul ca sa vad ce e chestia aia acolo sus pe perete si vad o gaura de aerisire. Nu e dreptunghiulara cum e cea pe care o stiu de decenii pe tavan in coltul opus, sau cea din baie. E patrata, si rama cu sita e iesita in exterior si abia sta agatata, asa cum vezi doar prin cladirile dezafectate.

Ramin stupefiat. Stiu clar ca nu are ce cauta chestia aia la mine pe perete. Pe moment nici nu realizez ca acolo trebuia sa fie un raft bricolat mirlaneste de fratele meu mai mare, sau ca mai jos trebuia sa fie frigiderul, ... care nici nu e acolo. Ce gindesc instant e ca vreun vecin idiot a dat gaura in perete si a proptit rama aia de aerisire. Gind absurd si respins la fel de instant pentru ca de partea cealalta a peretelui este propria mea sufragerie. In acelasi timp remarc pe linga faptul ca am o aerisire in plus si ca imi lipseste geamul. In locul obisnuitului geam acum vad un banal perete din ciment turnat grosolan. La fel sint si ceilalti pereti si podeaua, si clar asta nu e bucataria mea, pentru ca aia are peretii vopsiti, si podeaua din ciment lustruit. Acelasi lucru imi confirma si dimensiunile, pt ca bucataria mea e de vreo doi pe trei metri, pe cind aici suprafata e de doua ori mai mica.

Toate acestea s-au petrecut pe parcursul unei clipe, de cind am observat ca ceva nu e normal, si pina am terminat de intors capul. In clipa urmatoare ma intreb cu voce tare:

-Ba, unde dracu ma aflu. Parca sint in filmele SF sau politiste. ar stiu clar ca filmele sint una si aici e alta. E absurd si decid ca de fapt visez. Am o activitate onirica luxurianta. Dar stim cu totii cum e perceptia in vis. Vaga, fara detalii, sau chiar daca uneori decorul e complex si colorat, sintem doar martori a unor evenimente pe care nu le putem controla. Sau uneori, cind visul nu e adinc, le putem influentza, dar evident luciditatea e ceva ce nu e tocmai prezent. Acum nu poate fi vis, pentru ca chiar daca decorul e simplu, o aerisire ruinata, pereti de beton, si atit, detaliile sint perfecte, vad porii betonului, incheietura nefinisata dintre podea si perete, simt duritatea betonului, dar mai presus de toate sint lucid, sint perfect lucid. Nu sint speriat, dar sint puternic derutat, si incerc sa pricep ce se intimpla, singura cocluzie logica fiind ca visez. La cita experientza am in vise imi pot controla deseori visele, stiu ca visez, ma las purtat de fantezie, sau o influentez, sau mentin starea de vis si dupa ce frinturile de realitate incep sa se cearna in sfera de perceptie.

Dar cum sa ma trezesc cind sint cit se poate de treaz, si totul in jurul meu este atit palpabil si real. Ei, nu chiar totul, pentru ca m-am intors doar la dreapta si simturile mele au explorat doar jumatate de camera sau mai putin, din moment ce nu am analizat tavanul si peretele din spate unde ar fi trebuit sa fie usa. Dar inca nu aveam capacitatea de a analiza totul sistematic si logic, si nici nu simteam nevoia din momentul ce simteam totul atit de perfect. Nu am ajuns pina la clipa in care sa ma ciupesc ca sa ma trezesc. Inca mai absorbeam aceasta realitate a unor perceptii perfecte desi eram deja convins ca nu e real. Concomitent mai multe actiuni incearca sa se materializeze, si anume sa ma trezesc pentru a scapa de discomfortul unei situatii absurde, dar si de a analiza mai departe aceasta realitate care putea fi orice, virtuala, paralela, vis, sau mai stiu eu ce explicatie.

Nu am apucat sa mai explorez acest miniunivers. Nu, nu m-am trezit, am adormit. Pare o gluma, dar realitatea e ca din visele pe care reusim sa le percepem, si vrem sa iesim, de regula iesim prin trezire. Stiu ca visul inceteaza probabil de mai multe ori cind inca dormim, dar de regula cind constientza incearca sa preia controlul, visul te termina prin trezire. Da, logica e cam ciudata, si probabil aiuristica din moment ce nu am studiat bine subiectul pentru a stapini fenomenul si terminologia, si ce fac este doar sa explic senzatiile percepute.

Ceva mai tirziu m-am trezit. Chiar fusese vis. Acum la rememorare detaliile s-au estompat, certitudinea acelei luciditati a disparut, si ramine explicatia logica si anume ca am visat ca eram lucid. Pentru cei ce studiaza fenomenul poate ar fi interesant acel detaliu ca din acest tip de vis viu nu am iesit direct ci creierul a tranzitat prin starea de somn, stabilind o legatura cu stadiile creierului/somnului, unde alpha beta theta sau mai stiu eu care.