Am nevoie de titirez

Obsesia momentului este reclama.

Am crescut într-un mediu în care reclama era aproape inexistentă și am ajuns ca reclama să îmi agreseze simțurile aproape non stop.

În deceniile de cînd reclama a devenit inevitabilă am învățat să trăiesc cu ea. Ochiul s-a adaptat, nu o mai vede sau o prelucrează foarte rapid. Dar furnizorii de reclamă au devenit din ce în ce mai agresivi.

Prima dată m-a supăraat Facebook cînd Zucky a declarat că va micșora procentul de reclame, dar luna urrmătoare cantitatea de reclame s-a dublat, ba mai mult au început să apară și reclame care înlocuiesc filmul pe care îl urmăreai. Deci nu mai e suficient să te agreseze vizual periferic într-o zonă a paginii,sau temporar cînd poți derula peste reclamă. Efgectiv trebuie să te oprești din ceea ce făceai și să urmărești ceea ce îți bagă ei pe gît. Chiar am scris despre asta.  https://depestegardadunate.blogspot.com/2018/03/facebook-sarit-calul.html

Și ce e uimitor este că le merge treaba deși mai tot ce se oferă în reclame sînt produse oferite la un preț de trei ori mai mare. Înțeleg să mai fie cîte un fraier ici colo care să se lase prostit o dată de două ori pînă se trezește apoi se învață minte și se ferește. Dar treaba merge bine. Industria asta înflorește. 

Recent m-a supărat și youtube. Google a fost cel mai corect la capitolul reclamă. Aspect plăcut, nimic agresiv. La youtube ceva mai viguros dar totuși acceptabil. În definitiv trebuie să existe o sursă de venit. Dar recent youtube a venit cu varianta plătită. Are un preț rezonabil, ceva pe la zece lei lunar. Și cum chiar pierd mult timp pe youtube chiar s-ar merita. Dar nu mă deranja teribil să dau skip ocazional cînd apărea o reclamă, sau chiar să urmăresc noile reclame. Chiar am pornit să plătesc, dar m-a agasat să bag datele personale, și nu m-a încîntat ideea de a avea grijă lunar și de factura lor, așa că am renunțat. Și am constatat brusc un flux covîrșitor de reclame. Ce era înbainte ocazional acum este obositor. Absolut orice nouă accesare începe cu o reclamă, și revin cu o frecvență incredibilă, ba chiar mai mult, sacă nu dai skip, după prima reclamă mai vine una. După vreo lună am avut o revelație. De fapt frecvența mărită nu ajută la nimic din moment ce nu cumpăr nimic niodată, deci scopul clar este cel de a mă agasa, și în final de a trece la varianta plătită. Și chestia asta m-a supărat. Am renunțat total la youtube. Nu îmi place să mi se forțeze mîna. dacă nu se recurgea la tactica asta mîrlănească posibil să mă fi abonat peste cîteva luni cînd mă învățam cu ideea. Dar acum e clar youtube nu va vedea niciodată bani de la mine.

Dar toate astea sînt doar un zgomot de fond. Dar azi am fost lovit de un big bang. Pe o pagină oarecare îmi fură privirea o imagine, vreo trei titireze, și ce m-a frapat a fost mesajul, Forever Spin. Măi să fie ce le-a mai trecut prion cap. Să pună acumulator și încărcător prin inducție într-un titirez ca să îi mențină rotirea indefinit. Asta e simplu, dar cum e mecanismul? Ceva cu impulsuri mecanice care să învîrtă în sens opus un miz mai greu?, dar apoi frecarea nu anulează efectul? Și curios de mecanism intru pe pagină. Vax, de fapt e vorba de titireze banale. Forever e doar un nume ca să atragă atenția. Și acum mirat, mă întreb care e idiotul care să dea 20 de dolar transport pentru o marfă de doi dolari. Idiotul eram eu că mi-am închipuit că costă doi dolari. Ia bagă un ghici despre cam cît costă? 50 de dolari! Ai fost pe aproape.? , ei da, mai sînt vreo trei modele pe la 40 de dolari, dar majoritatea se învîrt pe la 70.    Este absolut incredibil cum poate exista așa ceva. Realitatea a derapat. Banii și-au pierdut valoarea. 50 de dolari costă telefonul pe care l-am cumpărat acum patru ani. Și ăsta are în el tehnologie de domeniul fantasticului. De asemeni cu 50 de dolari poți cumpăra o bicicletă. Există milioane de oameni care trăiesc cu 50 de dolari pe lună, dar iată că sînt și destui care își permit să arunce cu bani în vînt și să mențină o astfel de industrie.

Am aruncat un ochi și pe Amazom, și brandul este prezent aici cu modelul de 50 de dolari. De curizitate m-am uitat și am văzut că alții oferă această jucărie la 12 dolari. Evident, nimic nu poate fi oferit la preț de producție deci un preț de zece ori mai mare e de așteptat. Dar 50 de dolari pentru un titirez? Delirez!.

O poveste cu banane și moșnegi

Trăgeam o tură pe cînd am dat de povestea unui coleg de goban.

Amicul își destăinuie experiența întorsului acasă de la piață.

Trec pe lângă o școală și niște copii strigă de la fereastra unei clase: Moșulee. Mă uit în jur, nimeni altcineva pe stradă. Mă fac că nu aud. Copiii insistă: Tataie cu ochelaari?!!. Hum, unde sunteți voi Andre cu șlagărul "Moșule ce tânăr ești.."
Ce rețetă de căneală ziceați că folosește Ludovic zis Șică?

Nu mă pot opri, și îi comentez experiența cu una personală.

Ești un fericit.

Eu ca și tine, pe un trotual larg, o raritate, curat, deasemeni, sînt surprins de niște bucăți de banană împrăștiate ciudat, unele călcate de trecători. Încerc să îmi imaginez cum au ajuns acolo, probabil un pici plictisit în cărucior în timp ce mă-sa rezolva integrale cu o cunoștință întîlnită în acel punct.

Nu apuc să imaginez alt scenariu cînd o altă bucată de banană aterizează între mine și o cucoană care venea din sens opus. Respectiva se uită vexată în sus la blocul de alături. N-am nevoie să mă uit, misterul e rezolvat, piciul nu e în landou, ci într-o nacelă de beton. Mă trag mai spre carosabil să ies din zona dulce și brusc mă apucă o bucurie nespusă că nucile de cocos nu sînt la fel de ieftine ca bananele.

Deci fericire pe capul tău. Să te faci că nu auzi e simplu. Să te faci că nu ai luat un ghiveci în cap e un pic m-ai complicat. Așa că lasă sineala, caută o pălărie ranforsată.