duminică, 30 august 2009

Pierdut in calendar

Ieri imi fac planuri mari.
Zic ca de luni ma apuc de treaba. Ma scol la 9, plec o tura prin oras cu ce e de rezolvat, revin la 12, si apoi lucrez cite doua ore la fiecare proiect. 2 ore la situl asociatiei, ca doar am fost platit, 2 la situl meu ca sper sa iasa bani, si 2 pentru go.

Dar 2 ore in care sa nu mai trec pe la jocuri, pe la mess pe la mail, sau pe unde mai am chef. Sa fie treaba, nu servici.

Plan mare, ca daca mai pun si 2 ore pt ceva gatit si curatenie, se fac deja zece ore de activitate, si seara daca mai rezist, sa fie pt mine, jocuri mail, si si restul. La 12, fortat in pat, hai maxim 1 daca sint urgentze.

Zis si facut. Pt azi aveam de luat ulei, ca de trei zile mi s-a gripat salata, detergent, ca nici de asta nu mai e, si sa platesc internetu ca am uitat de el, si se cam apropie scadenta.

Intimplator ma scol eu la 8, trag o tura pe net, ma imbrac si plec.
Afara un pic racoare, dar cum ajung la soare, s-a zis cu racoarea, cuptor deplin.
Ajung la chioscul unde este uleiul, care e si mai ieftin un pic decit ultima data, am dat zece lei, pt doi litri jumate si am luat si rest juma de leu.
Detergent voiam tot varsat, dar imi era lene sa merg pina in spate unde era mai ieftin asa ca decid sa iau de la chioscul de alaturi, dar surpriza, era inchis. E normal pe aici, chioscurile sint mici, vinde o singura persoana, clienti putini, nu-i bai ca sa inchizi si sa pleci cu diverse probleme.

Ma duc sa iau piine, ma decid sa bat suta de metri pina in spate, dar cind ajung, oamenii tocmai mutau marfa. Hala o fost reamenajata si era logic sa fie o pauza pentru mutare. Decid sa ma duc in ultimul loc, magazin mai mare, dar mai scump un pic, asta e, dar era ultima optiune in zona. Ajung acolo, inchis. O femeie se codea si ea pe linga usa, afurisind in gind probabil pt ca era inchis. Ma cam mir eu ca magazin destul de mare sa fie inchis asa fara sa anuntze pe usa de ce e inchis, dar nu imi bat capul si plec la autobuz.

Ajung la casieria RDS, si nu mai vad nici firma, nimic. S-au mutat de cind am platit ultima data. Pe geam anunt de inchiriere spatiu comercial. Damn, asta e, inapoi la autobuz si ma duc mai la vale la alta casierie. Dar nu pot sa nu ma mir cum de dau numa de usi inchise. In aceeasi incinta cu fosta casierie, era o bijuterie, dar si aia inchisa. Alaturi un service pc, unde cunosteam cumva oamenii, dar si acolo inchis si ma gindeam ca si aia au dat faliment.

Ajung la cealalta casierie, si vad o tipa uitindu-se pe geam cam cu naduf. Locul nu e circulat, e un colt cam retras, nu sint magazine acolo, nu e loc de trecere deci nu putea avea treaba decit cu casieria, deci clar era si aici inchis, si astepta sa se intoarca cineva sa deschida. Cam absurd sa fie inchis pt citeva minute, ca nu este o singura casieritza. Ma uit la program, si e deschis toata ziua, trag de usa, inchis. Intre timp tipa trecuse pe linga mine si se departa, dar imi spune ca e inchis. Mi se deschid ochii cumva. Sa vezi ca iar e vreo sarbatoare si peste tot e inchis. De pasti si de craciun mereu o patesc, niciodata nu stiu cind cad astea. Dar acum ce sa fie? ca nu prea ma dumiresc. Tipa raspunde cu un ton cam ciudat, cumva ironic.

-Duminica.

Mi se pare o gluma. Si e amuzant, oamenii isi iau duminica oricind au ei chef acum.
Intorc capul spre orar, si da duminica e inchis. Intorc capul sa o intreb pe tipa daca e o gluma sau chiar e duminica azi. N-ar fi prima zi cind sint pierdut in calendar.
Dar in jurul meu nu e nimeni, fac doi pasi pina la coltz, si nici pe trotuar nu e nimeni. in jur pe o raza de 50 de metri nu e nimeni. Unde o fi disparut? Sint in plina zona crepusculara desi soarele topeste asfaltul.

Recunosc, cind am luat in calcul ca ar putea chiar sa fie duminica am simtit fel de shoc cognitiv. Eram convins ca e luni, multe magazine erau deschise, dar si mai multe inchise, greu de spus. Dar mai mult ma mirau detaliile, de ce la magazinul universal statea femeia aia linga usa, ea nu stia ca e duminica? Eu da, sint pierdut, zilele saptaminii pentru mine nu au insemnatate, dar femeile au piatza in singe, ele trebuie sa stie cind e inchis si cind e deschis. La fel si tipa de la casierie, clar si ea a fost surprinsa ca e inchis, altfel nu avea un motiv logic sa fie in acel coltz retras. Alta femeie care nu stie ce zi e? Ce coincidenta.

Nu sint inca sigur ce zi e, si ma scurg catre statia de autobuz. Inca nu pot crede. Am fost atit de socat incit am ramas pe ginduri secunde bune timp in care tipa a avut timp sa se departeze cei cca 50 de metri? In chestii paranormale nu prea cred.

Incerc sa imi ajustez calendarul, dar nu reusesc. In statie doua babe discuta. Una zice:

-Miine e luni, deci....
Nu mai aud continuarea. Deci clar e chiar duminica.

Sper ca miine va fi luni, si nu va fi tot duminica

marți, 25 august 2009

Dincolo de timp

Nu imi plac ginganiile.

Dar nici nu ma deranjeaza foarte mult daca nu sint la mine in casa.
Si nici in casa nu m-ar deranja daca ar sta in colturile lor si sa nu imi intre in nas ochi si alte orificii.

Si dintre ginganii, multe sint chiar simpatice, cum ar fi gargaritele, lacustele, greierii, si multe altele, chiar unii paianjeni. Dar unele ginganii imi provoaca reactii de repulsie, in special gindacii negri de prin subsoluri. De ce se intimpla sa ma deranjeze prezentza lor, nu ma intereseaza prea tare. Constat ca asta e realitatea, si in consecinta actionez pentru a preveni prezentza lor, si anume am chituit gaurile de pe linga tzevi, pe la tocuri de usa, am pus benzi de burete la tocuri, plase la geamuri, si sint in principiu ferit. La mine in casa nu e invazie.

Nu e invazie, dar asta nu inseamna ca nu apar intrusi. In baie sau bucatarie daca la citeva luni nu apare unul incep sa le duc dorul. Imi asa dor de ei, ca cum apare unul cum sar pe el de bucurie. Si saracu ramine lat de uimire.

Dar in dormitor e mai ferit, si cu tote astea, acu vreo 20 de ani, ma trezesc deranjat de un zgrepzanat pe undeva pe aproape. Aprind veioza si pe ziarul lasat linga perna vad ditai gindacu negru. Il injur eu suculent ca m-a prins in pozitie nepotrivita pt ce urma. Ca era cam neplacut pt mine sa ies din scutece, sa incep sa il fugaresc prin pat, sa scot piciorul sa il lovesc fara sa ma scol era prea improbabil pt stadiul meu de anchilozare, sa il prind cu mina brrr, scirbos, sa il stilcesc, oricum insemna sa spurc ceva prin pat, asa ca procedez pasnic, deschid cutia de sah, care era in pat linga ziar, il iau pe musafir cu tot cu ziar, il plasez in cutie, si il las sa citeasca in continuare ziarul. E drept am fost cam plin de sarcasm, si nedrept cu bietul de el pt ca in cutie, destul de bine etansata, mai mult ca sigur era intuneric. Dimineata l-am luat si l-am dus la piscina cu jacuzzi. Noi ii zicem veceu.

Revenind in actualitate, acu vreo doua zile stateam aici, pierdut in lumea asta virtuala cind aud ceva zgreptzanind pe undeva prin camera. Fac marunt din buze, si imi continui de ale mele. Mi-e lene sa ma apuc sa il vinez printre toate cite sint claie peste gramada, si cum nu era prea insistent l-am iertat. A tacut si am uitat de el.

Trec orele, dau stingerea, ma intind si cind sa incep sa sforai porneste o biziitoare pe undeva pe sus. Na ca nu era gindac de bucatarie ci cine stie ce alta bizdiganie cu aripi venita de afara. Si nu ii era de ajuns ca imi incalcase teritoriul, dar ma mai si polua fonic cind eu trebuia sa dorm. Aprind veioza si o vad fincd opturi pe tavan.

Imi blestem zilele si noptile, si ma gindeam cu naduf ca acu tre sa ma scol sa o vinez. Chior de somn aveam senzatia ca e o chestie mare precum un tzintzar mascul, dar mai dolofan. Si in timp ce inca ma gindeam ce arma sa caut ca sa pot sa vinez chestia aia, constat ca se aseaza cuminte pe perete deasupra usii. Ok, in pozitia asta e bun si un ziar, dar nu am nici unziar la indemina asa ca ma intind spre biblioteca, dar cartile astea sint cam nepotrivite, prea groase si de format mic sint la fel de zvelte precum o caramida. Nu prea manevrabile. Si inn plus nu prea voiam sa imi murdaresc nici una dintre cartile nu tocmai ieftine. Dar nu stiu cum, era acolo si o cartulie subtirica, ciugulita de pe la anticariat, pe care nu mai retin daca am citit-o sau nu, dar titlul suna interesant. "Aventura dincolo de timp". Nici nu stiu ce cauta in raftul cu cartile ce isi asteapta rindul la citit. Cred ca a fost o intreaga conspiratie ca eu nu tin minte sa o fi pus acolo :)



Pun mina deci pe arma galbena, o manevrez usor sa vad cit e de echilibrata, si se lipeste perfect, nici prea grea nici prea usoara, nici subtire dar nici groasa parea facuta exact pentru ce imi trebuia. Acum inarmat, sperind ca inamicul sa nu isi ia zborul pina ajunge in raza armei, cu o miscare fluida ma dau jos din pat, fac un pas il fac pe al doilea in timp ce celuloza inmagazineaza energie cinetica, si insecunda urmatoare, aflat la confluentza actiunii mele criminale cu indiferentza zidului pe care isi gasuse sa se odihneasca, personajul nostru termina aventura, si ajunge dincolo de timp.



Apucasem sa vad titlul cartii, si savurez coincidenta pe parcursul a celor doua secunde cit imi trebuia sa reajung la orizontala, am timp sa o si blestem un pic pe biata plosnitza de cimp, (reusisem sa identific mai bine intrusul), pentru pata ce urmeaza eventual sa ramina pe peretele proaspat varuit acum zece ani, si deja pluteam pe undele alfa, posibil visind ginganii.