miercuri, 15 aprilie 2015

A avea sau a nu avea. (bani, timp, sau mai ştiu eu ce...)

Cu toții ne lamentăm, sau poate nu chiar toți, or mai fi unii care nu pierd timpul cu văicăreli. Dar cert e că majoritatea o facem, și încă des.

Cea mai frecventă lamentare este...
-Nu am bani. A doua din top...
-Nu am timp.

Sau o fi invers? Chiar nu am făcut nici o statistică, am zis așa la plesneală, la intuiţie. Dar oricum nu contează, cele două fiind cam echivalente, time is money, nu?

Hai s-o vedem p-aia cu timpul. Cum adică nu ai timp? Ai exact acelaşi timp pe care îl are orice om sau fiinţă vie de pe Terra, 24 de ore zilnic, 365 de zile şi vreun sfert anual. De ce să te plîngi cînd ai ceva exact cît are şi restul lumii. Te poţi lamenta că nu ai tot atîţia centimetri ca vecinul, (în inălţime, sau isteţime ori prin alte părţi), sau poate degete, ochi ori membre dacă ai lipsă la inventar. Oricum te lamentezi de pomană, dar măcar ai dreptate. Dar să te plîngi că nu ai timp e ca şi cum te-ai plînge că nu ai aripi, sau coadă, eventual trompă. Nici un om nu are din astea, de ce ai avea tocmai tu? Ei, drept îi că unii au coadă, dar crede-mă, nu sînt tocmai fericiţi pe tema asta.

Da, mai sînt cazuri, nu tocmai rare, cancere, ciroze, boli genetice sau alte minunăţii la care doctorul te anunţă că ţi-e sorocul aproape. Da, atunci nu prea mai ai timp, nu cît restul lumii. Dar nu e vorba de cazuri speciale aici.

Aici e vorba de drămuirea timpului, de organizarea lui, de acordarea de priorităţi. Nu poţi spune că nu ai avut timp să ştergi praful, să îţi ajuţi prietenii, sau să te joci cu copii, dar poţi spune că (pentru moment, poate) astea nu au fost în lista ta de priorităţi.

Şi acum cu banii. Nuambani este un sport naţional, dar ce zic eu, e mondial şi nu de azi de ieri. Amuzant la sportu ăsta e că e practicat cu precădere de cei cu vînă, mai ales la nivelul de bugete naţionale, şi mai ales cînd e vorba de chestii vitale.. hai să zic doar de învăţămînt.

Deci ce e banul ăsta? E vreo chestie divină precum sămînţa de dovleac, răsoare salată şi tot restu ce creşte sub soare? Că da, poţi spune că nu poţi face agricultură dacă nu ai sămînţă. Cîrcotaşii îmi vor spune de ciuperci cartofi viţă de vie sau alte alea...., dar hai să nu căutăm sămînţă de scandal semantic. Banul nu e ceva miraculos pe care îl pui în pămînt ca să crească ce vrei tu.. cînd vine ploaia. Banul e doar un mijloc de a îl convinge pe altul să facă în locul tău ceea ce tu nu poţi sau nu vrei să faci.

Ăia au autostrăzi, industrie sau case mari pentru că le-au făcut, pentru că au avut putere şi voinţă să le facă, nu pentru că au bani. (Că au prostit pe alţii să le facă, în unele cazuri... da, dar să nu ne legăm de detalii)

Deci corect este să spui "nu sînt în stare să " în loc de "nu am bani să..."

Ce este inginerul.

Initial povestile mele erau culese de peste gardul de lemn al bunicului, dar aceasta poveste este culeasa de dupa gardul de bitzi si cabluri optice.

Nu l-am citit de la sursa, ci mi-a fost pasat de un clasic in viata, pe numele lui Dan Micsa: 

care imi zice

"Cine e inginerii 
Textul următor este luat de pe defunctul site http://www.nasparau.com/.

Acolo, un băiat deştept din Cluj, pe care nu-l cunosc, scria la un moment dat nişte treburi interesante, acesta fiind probabil primul blog pe care l-am citit vreodată
."


Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare

A trecut ceva vreme de când un tip care-si extrage inspiratia si verva din plicul cu praf alb, raspunzând totodata la numele de “Gheorghe. Andrei Gheorghe”, declara ca inginerii nu pot fi considerati intelectuali. Suficienta vreme pentru a ma calma…
Din pacate, un recent articol de presa (când am sa gasesc referinta am sa o trec în aceasta paranteza) separa iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeti tâind o brazda într-o groapa de balegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai putin, ca PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forte de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanisti avocatii). Ma rog, afirmatia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsa. Ce m-a enervat însa este ca in articol au fost grupate câteva pareri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legatura cu profesia de inginer, care încercau sa explice aceasta polarizare.
Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafata (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisa de balena societatii civile românesti, Alina Muget Pipi-dipi.
O definitie concisa, emisa, probabil, între doua cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceausescu. Sau cam asa ceva.
Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-isti, pentru ca de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceausescu. În mod normal, aici ar trebui sa bag o tirada asupra utilitatii inginerului în societate, sa-i sugerez doamnei Pipi-dipi sa renunte la computerul pe care îsi scrie emanatiile (nu sunt sigur ca foloseste asa ceva, totusi), sau sa-i sugerez ca ar fi cu vreo doua sute de kilograme mai slaba daca ar merge pe jos în loc sa foloseasca masini sau alte mijloace de transport, sau ca în lipsa inginerilor ea ar trebui sa stea afara în frig, neîncapând pe gura pesterii… Dar nu vreau sa spun aceste lucruri, pentru ca sunt prea simtit.

În schimb, voi încerca sa explic hoardei umaniste ce creatura este inginerul.

Sa începem cu începutul…

Scoala generala si liceul

Foarte rar inginerul straluceste la învatatura, nu pentru ca nu ar avea materie cenusie deasupra gâtului, ci pentru ca nu suporta sa învete pe de rost texte si comentarii la limba româna, sau nume si ani la istorie. Asta nu înseamna ca uraste materiile respective – poate citi cu placere o carte, doar ca îl enerveaza notiunea de memorat.
Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru ca inginerul nu e tâmpit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesita matematica, asa ca nu are de ales si o va învata. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasa, viitorul inginer va avea satisfactia ca el este posesorul unor cunostinte si abilitati pe care colegii lui le vad inaccesibile, si în acelasi timp poate sa-si spuna linistit ca nu ar fi o mare problema pentru el sa exceleze la celelalte materii, doar ca nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se streseaza foarte mult în facultate… desi are de mers la laboratoare si are de facut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul si cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gasi întotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba.
Pe când studentii celorlalte facultati sunt lipsiti de griji ca pasarea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de prada: 90% din timp doarme si se joaca, dar în restul de 10% reuseste sa mobilizeze o impresionanta energie în scopul finalizarii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteaza pentru el, cu suficienta cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupa ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitati impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.

Locul de munca

Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine daca îi place ceea ce face sau daca este al dracului de bine platit. Nu este neaparat obsedat de bani (daca era s-ar fi facut economist sau avocat), dar nu-i place nici sa faca implozie intestinala. El va încerca, dar nu va reusi decât rar, sa mentina ritmul de viata din facultate, 90% frecat de menta, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasa. În general este un tip orientat, care daca vede ca meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezita sa se reprofileze. “Lipsa lui de cultura”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de soarece de laborator” nu-l încurca: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o componenta vitala a unui inginer, dar nu este obligatoriu sa lipseasca. Un inginer va citi o carte, va asculta muzica si va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face placere, fara sa se gândesca la faptul ca prin asta el îsi face upgrade la nivelul de cultura. Daca prefera o carte care descrie o metoda ingenioasa de a lichida pe cineva, urmata de o metoda si mai ingenioasa pentru aflarea vinovatului, în locul unei carti care descrie lamentarile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauza, asta e pentru simplul motiv ca inginerul nu are chef sa vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lauda altora cu cât de cult este el. Daca prefera sa vada cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideaza câte 50 de dobitoci per film în loc sa vada “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru ca filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Si un inginer nu citeste niciodata poezie, decât daca vrea sa impresioneze o femeie, ceea ce pâna la urma este un lucru laudabil si îl iertam.

Etica

Adevaratul punct slab al inginerului este etica, si probabil ca acolo bate si madam Pipi-dipi când vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii în general se ocupa sa construiasca dispozitive, fara sa-si faca prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natura financiara. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru ca sunt platiti pentru asta (dar nu strica) si nici pentru ca le-ar place foarte mult sa ucida oameni (nu mai mult ca altor barbati, cel putin), ci pentru ca sunt dispozitive complexe, de înalta precizie, si e o placere sa arate ca pot face asa ceva. E cool!

Acasa

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni în viata de zi cu zi… cu exceptia faptului ca el este în stare sa schimbe un bec ars, sa monteze o priza sau un întrerupator, sau un cablu TV, si nu trebuie sa duca calculatorul la reparat daca are un virus sau daca vrea sa-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech Support.

Rezultate

Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptând pregatirea de specialitate…
Diferenta între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si întretinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software… Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societatii (asta pentru ca eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru ca ei singuri probabil ca-si închipuie ca trebuie doar sa existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseaza de la un an la altul, si este clar ca ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastra).
Dar scopul umanistilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi? Sau e chiar invers?
Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!