Postări
Nu, nu sînt un drogat, nu sînt deloc un sclav al substanțelor.
Nu am găsit niciodată refugiu în stupoarea oferită de alcool.
Nici în euforia oferită de alcool nicotină sau altceva mai tare.
Dar o dată am pățit-o, involuntar, cu diluant, zi-i thinner.
Pentru a înțelege faza mai bine trebuie să amintesc cîteva detalii despre organismul meu ciudat.
În primul rînd e faptul că la mine anestezicele nu prea funcționează. De exemplu cel banal, folosit în stomatologie, amorțește, da, dar senzațiile sînt acolo, poate estompate, dar absolut prezente. Taică-meu povestea ceva asemănător. Probabil asta este ceva universal, și toți se mulțumesc cu acea estompare Codeina are efect la mine fix cît semințele de floarea soarelui. Am aflat și de ce. Medicii cunosc că o parte din persoane sînt total imune la codeină, dar nu știu de ce. De fapt pînă acum vreo zece ani nimeni nu știa. Nici măcar cel ce a descoperit în fine cauza. Ei bine, respectivul, medic, și victimă a acestei realități, intrigat a studiat și a aflat. Codeina în forma sa din pastilă nu are nici un efect. Este doar jumătate a unui medicament binar. A doua jumătate se află în organismul uman. Cînd se combină, formează, ceva, am uitat ce, morfină, opiu sau ceva de genu. Dar na, că o parte din populație nu sintetizează acea jumătate din medicamentul ăsta binar.
De asemeni nici alcoolul nu prea are efect. Nu îmi oferă nici cea mai mică senzație de euforie, plăcere, amețeală sau alt efect palpabil. Da, îmi pune sîngele în mișcare, mă încălzește un pic, dar cam asta e tot. E drept că mai mult de un pahar două n-am experimentat decît o singură dată. Pe la 25 de ani de revelion am zis că mă risc, și i-am tras doi litri în vreo patru ore. E mult e puțin, habar nu am. Dar pentru un organism total neobișnuit cu alcoolul ar fi trebuit să producă un efect mai palpabil decît o simplă îmbujorare.
E drept vreun deceniu mai tîrziu, medical se poate spune că am devenit alcoolic. Trei ani la rînd pe timpul iernii am adus trei bidoane de vin de la țară, și zilnic după mesele grase spălam greața cu un pahar de vin. Fix același efect ca un pahar de zeamă de murături. Dar nu mergea deloc după supă, macaroane sau altceva lipsit de ulei. Poate doar cu cozonac proaspăt. Dar de unde cozonac la mine? Și după trei ani mă trezesc că am o gastrită de-a dreptul fulgurantă. Nu știam de la ce. Ei bine, anul precedent fusese călduros, toamna lungă, strugurii dulci, vinul tare. În plus căpcăunul de taică-meu pusese aracet în strop ca să nu îl spele ploaia. Se practică asta, dar cu măsură, se spală pînă în toamnă. Dar are ghiolbanul măsură? Și așa a rămas prea multă otravă în vin. Și asta m-a atacat. Am descoperit înainte de sfîrșitul iernii. Mai aveam destul vin, dar forțat de situație am zis pas. Și surpriză. Acum după masă mustăceam după un pahar. Nu era ceva implacabil, doar o senzație, un imbold. Nu era nevoie de nici o ambiție ca să mă pot abține. Și a trecut în cîteva săptămîni.
Și acum vine și povestea cu diluantul. Era în casă o mașină de spălat, veche coșcovită,, ruginită. M-a pus dracul să o o curăț și să o vopsesc cu clorcauciuc. O vopsea neagră folosită ca grund la dublufund la vapoare. Și nu se uscase bine, și mi-am ruinat toate cămășile, E drept că aveam doar vreo trei. Am făcut dandanaua trebuia să e repar. era în cămară un bidon metalic de zece litri cu diluant tare rămas de pe vremuri din șantierul naval. Și am început să curăț micile pete răspîndite ici și colo. Am reușit într-un final, dar pînă să reușesc, cu ușa închisă, în baia aia mică, vaporii de diluant m-au cam amețit. Nu mă clătinam, dar se cam lăsase întunericul, și în cap cam vîjîia ceva, și nici prea lucid nu mai eram. Cam ca la o răceală cruntă cu temperaturi peste 42. Un om lucid ar fi realizat că e pericol de colaps. Dar eu nu mai eram lucid, și eram pornit să termin treaba. Un inconvenient precum o mică amețeală nu însemna nimic. La un moment dat mă aplec să iau bidonul ăla de zece litri ca să mai torn niște diluant curat. Și Bidonul Era Gol. Efectiv l-am smuncit în aer ca și cum ar fi fost de juma de kil, nu de zece. Am rămas zăpăcit. Cum dracu de s-a găurit un bidon de tablă, care nu avea pe el nici o pată de rugină, și cum de s-a găurit tocmai acum după ce a stat fără probleme zeci de ani în cămară. Nu mai rețin cît timp mi-a luat să realizez că eram aurolac în plină euforie. Și unul din efecte se pare că fusese o putere înzecită. În activitatea finuță de a peria un material textil nu se manifestase. Dar mobilizarea pentru a ridica un obiect relativ greu, a dat peste cap toate angrenajele. M-am trezit brusc din euforie, realizînd că sînt în pericol. Am ieșit la geam, și am ieși basma curată. Adică, cu cămășile curate, că nu eram pirat din ăia care poartă basma.
