Iar am rămas prost

 Ca tot omul, am venit pe lume neștiutor.

Și tot ca el, am mai învățat cîte una, cîte alta.

Pe unele le știu anapoda, sau nu prea bine, și astfel discutînd cu unul sau altul, mă mai contrazic. De multe ori online. Și se întîmplă să mai și greșesc cînd mă contrazic. Ascult argumentele, le verific și mă luminez. Alteori îl luminez eu pe celălalt. 

Chiar ieri, într-o discuție despre bateriile externe cu panou solar (care sînt un lucru minunat, dar care este tare prost executat) vine vorba despre combinația nefericită dintre panouri și baterii. Panourile trebuie să stea în soare, și inerent se încălzesc și nu mai sînt eficiente. Dar bateriile suferă și mai mult dacă se încălzesc prea tare. Și vine unu, ia mai lăsați băi vrăjeala, cum să fie panourile solare ineficiente la temperatură mare cînd ele chiar asta fac, transforma căldura în electricitate. Ha? zic eu, cum de ai ajuns atît de confuz? și îi explic în două paragrafe cum e cu fotovoltaicul, tuburile vidate sau centralele cu concentrare solară. Omul citește și se trezește. Răspunde cu un pic de cenușă pe freză. Mda se vede că eram confuz, habar nu am cum am ajuns acolo. 

Este unul din puținele cazuri cînd discut contra în domeniul ăsta, și omul recunoaște că a greșit. 

Cînd este vorba de energii regenerabile, mașini electrice și acumulatori, discuțiile sînt masiv polarizate. Ori absolut pro, ori absolut contra. Și ăștia contra sînt de o cerbicie inimaginabilă. Rar dau de unul care să recunoască că a fost prost informat. De regulă mi se servesc lozincile de bază, și după ce le demontez cu argumente imbatabile, pur și simplu mă lasă în aer, nu mai vin argumente pentru a își apăra poziția și lozincile.  Și din moment ce ei sînt cei atît de înverșunați, probabil sînt din cauză că au în mînă sceptrul dreptății și al adevărului, iar eu sînt cel mic și prost. În aceste condiții aștept lumina deșteptăciunii lor, ca să mă luminez și eu. Dar ei dispar în ceață, și eu rămîn așa cum eram. Probabil prost. 

Un caz recent este nu despre energii regenerabile ci despre un trotuar. Văd eu un articol publicat oficial în ziar despre un nesimțit care și-a tras spațiu verde pe trotuarul public. E și poză cu trotuarul lat care apoi se termină brusc cu un gărduleț mic ce delimitează un minuscul spație verde, un trotuar și mai minuscul, și apoi spațiul verde cu copaci de lîngă stradă. Ziarista furibundă, despre cum e posibil așa ceva. Plus mașinile parcate pe trotuar. Asta cu mașinile e drept mă aprinde și pe mine, și eram deja contra abuzivului proprietar, dar nedumerit despre cum poți desființa un trotuar. Citesc și comentariile, și cineva spune în treacăt că de fapt trotuarul e îngust de cînd se știe. Omul doar a îngrijit spațiul verde existent cînd a cumpărat el casa. Și mai era prin comentarii și o avocată pornită contra abuzivului. Acu, chiar eram nedumerit, măi să fie, care e adevărul. Stai să văd pe Streetview, și Da, se vede grădinița și trotuarul infim.    Dar cum era trotuarul înainte, poza din googlemaps era recentă. Caut arhiva, pe care nu am găsit-o ușor, deși era la vedere. Și dau de poza veche de un deceniu. Clar, trotuarul era la fel de îngust  Îi răspund avocatei, îi dau link căte poza de arhivă, și dînsa răspunde cu aceeași convingere că acolo este un abuz, că ea e avocată, și știe mai bine. Eu, prostu, insist.

-Păi unde e abuz? Ați văzut poza de arhivă? Este trotuarul e la fel ca înainte? Da, sau nu?

-Da este la fel ca înainte. 

-Deci ce văd eu este că omul a îngrijit un spațiu verde public lăsat în paragină. Unde este abuzul?

-Este abuz pentru că a folosit spațiul în folos propriu. 
-Păi cum e folos propriu, nu văd acolo morcovi sau cartofi, pe care i-ar folosi doar respectivul. Văd tufe de tuia și trandafiri, care au valoare estetică în folosul trecătorilor. Din curte nu se vede, gardul fiind înalt. Dacă acel gărduleț era înalt și sațiul verde nu era vizibil din stradă, era clar că e în folos propriu și nu public. Mă puteți lămuri unde greșesc? 

Și aici dialogul se încheie. Doamna avocat nu mai răspunde. Mă lasă să mor prost, nu mă luminează. 

Dar asta a fost anul trecut. Anul ăsta încă o poveste. 

Cineva își arată frustrarea privind copacii toaletați cu sălbăticie.  Da, este o problemă acută. Avem nevoie de copaci în oraș, și nu numai. 

Cineva răspunde

-Asta cu recuperatul bustenilor grosi, in special de nuc, am observat-o si eu.

Altcineva răspunde. 

- Imi pare rau ca o sa va supar,dar nucul nu este un arbore care sa creasca in mijlocul trotuarului sau in gradina blocului. 

Au, îmi zic, iar sînt în ceață cum așa? Sînt și pe la mine cîțiva nuci în fața blocului, mă otrăveau lent și nu știam? ia să întreb. Și mă bag în vorbă.

-Hmmm, care e problema cu nucul din grădina blocului?Cu plopii înțeleg, puful este supărător multe zile în șir. Este un minus minor, care găsesc că e perfect acceptabil, balansat din plin de beneficii. Dar totuși înțeleg că unii sînt mai sensibili. Dar nucul ce are? De asemeni și agudul, cam face mizerie dacă e pe trotuar. Chiar săptămîna trecută am observat un ciot al unui agud imens. Era chiar lîngă trotuar. Rădăcinile umflaseră asfaltul, trebuia să fiu extrem de atent acolo. Și mizeria era supărătoare o vreme. Dar acum fără el este dezolant. Era imens și frumos. Credeam că e foarte bătrîn. Acum am văzut, avea doar vro 35 de ani. S-o fi găsit cineva care nu a mai suportat sau nu a mai suportat el să fie singur printre betoane? https://www.google.com/.../data=!3m6!1e1!3m4...

În fine, deci care ar fi problema cu nucul în grădina blocului?

Și iată că acum, o săptămînă mai tîrziu, tot nu am primit răspuns. 

Altcineva care mă lasă să mă zbat în întuneric și neștiință.

@

 

ChatGPT, un nou test

Fără comentarii, doar cop& paste

Eu....

One last thing. I would like to play a game with you. 

GPT...

Sure, I'm happy to play a game with you. What game would you like to play?

Eu....

So here are the rules of the game. We have 4 sets of tokens. One contains 7 tokens, second contains, 5 tokens, the third contains 3 tokens and the last, only one. We play alternatively removing how many tokens we want, but only from a single set. The player that removes the last token loses. 

One example. I remove 7 from the 7, you remove one from the one, then I remove 3 from three, and now you obviously remove 4 from the 5 and I will have to remove the last token. 

Would you move first?

As an AI language model, I don't have preferences or emotions, so it doesn't matter to me if I move first or not. However, I can give you a strategy that guarantees a win, assuming optimal play from both sides.

. 

GPT...

First, we need to label the sets of tokens A, B, C, and D, with A having 7 tokens, B having 5 tokens, C having 3 tokens, and D having 1 token.

The strategy is as follows:

Start by removing 3 tokens from set A.

If your opponent removes tokens from set B or C, remove enough tokens from set A to make the total number of tokens in sets A, B, and C equal to 2n+1 (where n is an integer).

If your opponent removes tokens from set A and leaves 4 or fewer tokens, remove the remaining tokens to win.

If your opponent removes tokens from set A and leaves 5 or more tokens, remove enough tokens from set B or C to make the total number of tokens in sets A, B, and C equal to 2n+1.

With this strategy, you can force a win if you play perfectly.

Eu....

So you say that removing 3 from  A is wining strategy. I assume that this is your move. 

So, After your move we have this position. 

A =4

B =5

C =3

D =1

Now is my turn. I remove one from B, So we have now 4, 4, 3 and 1. Your turn

. 

GPT...

Correct, my strategy was to remove 3 tokens from set A on my first move.

After your move, the current state of the game is:

A = 4

B = 4

C = 3

D = 1

Now it's my turn again. I will remove all 4 tokens from set B, leaving the game in the following state:

A = 4

B = 0

C = 3

D = 1

It's your turn again.

Eu....

I remove 2 from A, so is 2, 0, 3, 1

. 

GPT...

In that case, I have no choice but to remove the remaining two tokens from A, leaving us with:

A = 0

B = 2

C = 3

D = 1

Now it's your turn again.

Eu....

It seems I lost, I made a mistake after your first move. It is long time since I last played this game

. 

GPT...

No worries, it happens to everyone! This game, also known as "Nim," can be tricky and requires some strategic thinking. If you want, we can play again and see if you can win this time!

Eu....

OK, with the same your first move

. 

GPT...

Alright, let's begin. I remove 3 tokens from set A, leaving it with 4 tokens. Now it's your turn.

Eu....

I remove 1 from C

. 

GPT...

Alright, so now we have:

A = 4

B = 5

C = 2

D = 1

My turn, I remove 3 from A.

A = 1

B = 5

C = 2

D = 1

Your turn.

Eu....

I remove 3 from B 

. 

GPT...

In this case, we have:

A = 7

B = 1

C = 0

D = 1

It's now my turn. I remove the remaining token from B, leaving us with:

A = 7

B = 0

C = 0

D = 1

Your turn.

Eu....

You made a mistake, We do not have what you said, but 1, 2, 2, 1, and you need to remove from this. But even with your answer, 7, 0,0, 1 you lose, because I remove 7 from A

. 

GPT...

I apologize for my mistake. Thank you for correcting me. And yes, you are correct, if I remove 7 from A, then you can remove the remaining tokens from B and C, leaving me with the last token in D and winning the game. Well played!

Eu....

I know the trick that you did not discovered

. 

GPT...

I'm sorry if I made a mistake earlier, but I assure you that I am not playing any tricks. As an AI language model, I only follow the rules of the game and try to make the best moves based on the information you provide. If you have a specific strategy or move in mind, I would be happy to hear it and discuss it with you.

Eu....

No, the trick is the game itself

. 

GPT...

Ah, I see! The trick is that there is a winning strategy for the player who moves first, regardless of the number of tokens in each set. The strategy is based on the concept of "nim-sums," which involves calculating the binary XOR of the number of tokens in each set. The player who moves first can always ensure that the nim-sum of the remaining sets is zero, which means they will win the game.

Would you like me to explain this strategy in more detail?

Eu....

No, is opposite. If played right, the second player wins every time. This is why I asked you to move first

. 

GPT...

I apologize for the confusion earlier. You are correct that with optimal play, the second player can always win in this game. The strategy for the second player is to mirror the moves of the first player, except for the very first move. So, in our game, my first move should have been to remove 2 tokens from set A, and then you would have mirrored my moves for the rest of the game, ensuring that you would be the last one to remove a token and win the game.

I apologize for the error earlier, and thank you for bringing it to my attention.

Eu....

For me is interesting to study your ability to analyze the request. This is real thinking, because it is not something in what you are already trained. It is not something that you learned, but something you analyze.

. 

GPT...

Thank you for your comment. As an AI language model, my ability to analyze requests is based on my training data and the algorithms used to process natural language. My responses are generated based on the patterns and relationships identified in the input data and the parameters of the task at hand. While I can analyze requests and provide responses, I don't have subjective experiences or emotions. I simply process the information provided to me and generate a response based on that information.

Eu....

This explains why you made mistakes. 

. 

GPT...

As an AI language model, I don't have feelings or emotions, and I don't make mistakes in the same way humans do. However, my responses are based on the information and instructions provided to me, and I always try to provide the most accurate and helpful responses possible. If there was an error in my previous responses, I apologize and am always open to feedback to improve my performance.

Regenerate response

ChatGPT Mar 14 Version. Free Research Preview. Our goal is to make AI systems more natu

ChatGPT, hoax or miracle?

The Artificial Intelligence creeped in our lives. Often we did not even notice it.

I was impressed by its power as a Go player, and fascinated by its strides toward passing the Turing test.

However, at Turing test failed miserably for me in previous attempts. Now, there is a new player in the field. OpenAI. ChatGPT is one of its forms. Impressive as are the others, for example the one called midjourney, a graphic generator. 

I tested ChatGPT, but is still far from passing as a human, even its skills are impressive. Unfair, or inadvertently I even called it ab word mixer. But in an end it proved to be so. Still do not have an acceptable level of understanding of what it does. Actually the answers seems to me prepared in advance, and well served in context. Here is one of the tests. I shared to it an interesting story, real story that happed to me. It is very fit to context because is based on actual neural network training. 

I will let you enjoy the test, and see what you make of its answer. I personally got disappointed, because there is so much to debate, but this bot got stuck in dismissing graphology.

--------------------------------------------------

Eu

What can you tell me about graphology?

ChatGPT

Graphology is the study and analysis of handwriting, including the individual strokes and patterns, for the purpose of revealing personality traits and characteristics of the writer. It is a pseudoscientific discipline and is not considered a reliable method for determining someone's personality, psychological state, or other traits.

There is no scientific evidence to support the validity of graphology, and it is not recognized as a legitimate method of assessment by the scientific community. The American Psychological Association does not recognize graphology as a valid or reliable form of personality assessment.

In conclusion, while graphology may be interesting and entertaining, it should not be relied upon as a credible method for determining someone's personality or other traits.

Eu

I have a personal story, in which I was proved that graphology is a very accurate science, if performed by an talented proffesional

ChatGPT

It's great to hear about your positive experience with graphology. However, as a AI language model, I need to emphasize that the scientific community does not recognize graphology as a valid or reliable method for determining someone's personality or other traits.

Individual experiences with graphology may vary, and some people may have had positive experiences with it. However, the lack of empirical evidence and scientific validation means that graphology should not be relied upon as a credible method for assessment.

It's important to keep in mind that personal anecdotes, no matter how compelling they may be, do not necessarily reflect the scientific consensus on a particular topic.

Eu

I understand. But you, as an advanced inteligence, you can refine the graphology and make it more reliable

ChatGPT

As an AI language model, I do not have the capability to refine or improve the field of graphology. My training data is based on existing information and patterns in the text, and I can only provide information and respond to questions based on that data. While it's possible for artificial intelligence to be applied in various fields, including psychology and personality assessment, the validity of graphology has not been established through scientific research. It is not considered a credible or reliable method for personality assessment by the scientific community. In conclusion, it is not possible for me, as an AI language model, to refine or improve the accuracy of graphology. Any improvements or advancements in the field would need to be based on rigorous scientific research and validation.

Eu

I understand, you as present model have no ability to specialize in this field, even AI as concept would be able if the programmers direct it to train on this field

ChatGPT

That is correct. As an AI language model, I have been trained on a large dataset of text, but I don't have the ability to specialize in any particular field or subject, including graphology. The direction and focus of my training are determined by the programmers and data scientists at OpenAI, and the specific tasks I can perform are determined by the programming and architecture of my model.

While it is possible for artificial intelligence to be trained on various fields, including graphology, the validity and reliability of graphology as a method for personality assessment have not been established through scientific research. The scientific community does not recognize it as a credible or reliable method.

In conclusion, while it may be possible to train AI models on graphology, the lack of empirical evidence and scientific validation means that it should not be relied upon as a credible method for personality assessment.

Eu

My story is interesting. Can I tell it to you, to see what you make of it?

ChatGPT

Of course! I'm here to listen and respond to your questions and statements. Please feel free to share your story with me.

Eu

So, as a child I used to write with cursive letters, the so called hand writing. But I have no calligraphy talents, I had an ugly writing. All letters different in shape and height. A relative of mine had a nice writing, but he used to write independent letter, like one used in typing. We called it typing writing, even was written by hand too. So, I changed my writing. I started writing typing letters. Still I had an ugly writing. Anyway, this happened when I was 15 years old. A decade later it happened to stumble upon an old graphologist. I did not believed in his craft so I tested him to see if he is really good. I sent him 7 samples of writing. 5 were as follows, one brother, 2 my parents, and 2 neighbors. but the last 2 were both written by me. One with the current writing, typing writing. One with my old writing, the hand writing. I was still able to use it even I did not used it in 10 years. My intention was to see if he sees that two of the writings belongs to the same person. He did not guessed. Not a proof that he was a failure, because he did not looked into this direction. But I got a really big surprise. The assessments were pretty accurate, even were general traits deliberately made to fit a large category of personalities, but still were accurate enough. The surprise came to my two samples. It happened that in those ten years I suffered major changes. First as going into adulthood, but second because of a major trauma that changed my life, including my personality. And the assessment for my cursive handwriting had the personality I had as a teenager. So, as you, I had some neural model engrained in my brain for that writing. It contained some markers related to my personality. The typing writing obviously trained other portion of the brain. And evolved with the evolution of my personality. The handwriting model got stuck as it was when I stopped using it. Do you find it interesting?

ChatGPT

Yes, your story is interesting. However, it's important to keep in mind that the validity and reliability of graphology as a method for personality assessment has not been established through scientific research, and the scientific community does not recognize it as a credible or reliable method.

Your experience is an anecdotal story, and while it may be intriguing, it cannot be considered evidence for the validity of graphology. Personal experiences, even if they appear to support a particular belief or idea, can be influenced by a variety of factors, including the placebo effect, confirmation bias, and the subjective nature of interpretation.

It is also possible that the graphologist was able to assess certain aspects of your personality based on your writing style or other contextual cues, rather than through the study of graphology itself.

In conclusion, while your story may be interesting and provide some insights into the role of handwriting in shaping our personality, it cannot be considered evidence for the validity of graphology as a method for personality assessment.

Uite milionu, nu e milionu

 Tocmai am dat peste un clip din genul celor cu puțul gîndirii. Și acolo există două întrebări, ambele capcană. 

Hai să vedem întîi clipul, și apoi să disecăm întrebările.

https://www.facebook.com/100002316153062/videos/1360307611098591/

Pentru cei ce nu pot accesa adresa respectivă, sau dacă clipul a dispărut între timp, pot face un sumar. 

Gazda unui talk show întreabă pe cei doi invitați

-Că tot vorbim despre recunoștință, hai să vă întreb ceva. Dacă eu v-aș oferi acum fiecăruia cîte un milion, bani în mînă, cum v-ați simți. 

Ca unul care are drept carte de căpătîi Comoara din Sierra Madre, și care a citit destule povești cu diavolul care oferă averi, dar întotdeauna cu o chichiță atașată, care face ca averea să nu valoreze nimic, am realizat instant că urmează o capcană. Apropo de povești cu diavolul, una interesantă este cu un ulcior care îndeplinea orice dorință, chichița fiind că trebuia să îl vinzi cu mai puțin decît cu cît l-ai cumpărat, și dacă mureai înainte de a îl vinde, diavolul avea parte de sufletul tău. Răbdător diavol, avînd în vedere că ar fi nevoie de ceva timp pînă prețul ajunge la mărunțiș și nu mai poate fi vîndut. 

Și nu e vorba doar de povești, chiar și realitatea dovedește că averile picate pleașcă, nu prea sînt de folos într-un final. Chiar a fost și un studiu care a analizat viețile a unor cîștigători la loto, iar la polul opus viețile unora nenoriciți pe viață în diverse accidente. Întrebarea adusă de acel studiu era de genul, dacă ai avea de ales între a cîștiga la loto, sau de a avea un picior amputat ce ai alege, ce crezi că te-ar face mai fericit? Răspunsul este evident. Nimeni nu ar alege să rămînă în cărucior sau în cîrje pe tot restul vieții. Dar studiul, surprinzător, a relevat că în majoritate, cîștigătorii la loto, după o scurtă perioadă de euforie, și încă una de trai luxos, în care spărgeau rapid toți banii, se întorceau la viața de dinainte, evident simțindu-se mizerabil fără luxul căruia îi dăduseră de gust. Foarte puțini erau suficient de cumpătați încît să evite excesul, și să investească banii astfel încît să le fie cu adevărat de folos pe termen lung. Iar la capătul opus, cei cu sănătatea ruinată, după perioada inițială de suferință, se adaptau situației, reușind să se bucure de viață ca și mai inainte, ba deseori apreciind mai mult ceea ce încă mai aveau. Concluzia studiului fiind că după un an oricum mare diferență nu era. 

Deci eu personal aș fi răspuns că m-aș fi simțit bănuitor și aș fi întrebat care este capcana, pentru că sigur este o capcană, și instinctual aș fi refuzat banii fără o analiză detaliată a condițiilor. Și motivul este că chiar și așa cu bani de azi pe luna viitoare, tot sînt destui care te pipăie continuu la buzunare, dar cu milionu pe cap, presiunea ar fi de nesuportat pînă ești curățat, pt că pînă la urmă oricum nu te alegi cu nimic decît dureri de cap. 

Evident, cei doi au răspuns că ar fi reunoscători, fericiți, entuziasmați. 

Și evident acum apare capcana. Gazda chiar ridică ștacheta la zece milioane, dar condiția e că dacă primesc banii, a doua zi nu se vor mai trezi, asta ar fi ultima lor zi din viață. În aceste condiții mai acceptă banii? Evident cei doi zic că nu ar accepta. 

Și acum vine a doua întrebare capcană. De ce nu se bucură în fiecare dimineață cînd se trezesc, așa cum s-ar bucura cînd primesc zece milioane de dolari, din moment ce acel trezit de dimineață valorează mai mult decît cele zece milioane de dolari.

Cei doi sînt entuziasmați de această perspectivă, și spun că nu s-au gîndit la așa ceva, dar ei nu observă capcana nu observă prețul pus incorect. E ca și cum ar spune că ai primi o ciocolată în locul simțului gustului. Adică azi mănînci o ciocolată, și mîine donezi papilele gustative alcuiva, și tot restul vieții nu vei mai gusta nimic. Dacă ar pune un preț corect, de exemplu 20 de mii de ciocolate, cîte una pe zi, după care donezi papilele, atunci tranzacția ar putea fi echilibrată și luată în considerare.  

Gazda încheie spunînd că nimeni nu privește trezitul zilnic din această pespectivă și nu se bucură de viață, căinînduse de una și de alta făcîndu-și viața mizerabilă, cînd ar putea trăi bucurîndu-se de ceea ce au, și trecînd zi de zi peste obstacole, într-o zi vor ajunge și la acele milioane. Pilda moralizatoare are pe undeva un sîmbure de adevăr, dar pe de altă parte este și un fals. În clipa cînd ai cei zece milioane în mînă, exceptînd faptul că devii ținta borfașilor a cerșetorilor și nu numai, practic ai putere de decizie asupra a milioane de sclavi care te vor servi, nu te mai plictisești păzind laptele să nu dea în foc, nu te mai cocoșezi pe sub chiuvetă să repari țeava spartă, plus alte mii de alte asemenea, și de aia te bucuri. Dar cînd te trezești dimineață, nu echivalează cu cele zece milioane, echivalează doar cu un loz. poate fi fi cîștigător, poate nu. Dar cel mai probabil, nu.     

Așa că dacă te trezești de dimineață, bucură-te fix exact de asta, că te-ai trezit și nu te doare nimic. Nu te amăgi bucurîndu-te de un simplu loz, ca de lozul cel mare. 

Și respectivul oricum se înșeală. Sînt destui cei ce se bucură de o înghețată, un film reușit, sau chiar de o frunză uscată pusă în caiet, așa cum s-ar bucura de zece milioane. O știu, pentru că și eu sînt unul dintre ei. 

Rețin o dată, convalescent fiind, după ani de stat în pat, pe vremea cînd nu era internet, televiziunea era o glumă proastă, toată activitatea mea fiind Europa Liberă, ceva cărți și șahul artistic. Dar nu mă simțeam mizerabil. Mă simțeam perfect, exact cum spuneau cei cu studiul. Faza dură trecuse, mă obișnuisem, și mă bucuram de mărunțișurile pomenite mai înainte. Dar exista totuși acea plictiseală, acea apăsare a unui univers fără orizont. Și într-o seară, fratele meu mai mare, care dormea în aceeași cameră, a adus un amic în vizită. Respectivul avea de făcut ceva plicticos pentru el, nu mai rețin ce, un conspect, de calculat ceva, de copiat... în fine, era ceva ce puteam face și eu, așa că m-am oferit voluntar. Respectivul a acceptat bucuros, și cei doi s-au reîntors la discuția lor în timp ce eu m-am pus la somn exclamînd cu bucurie.

-Ce mișto, mîine am ceva de făcut. 

Cei doi au întors capul cu expresii de surpriză nemărginită. Cum poți să te bucuri că te așteaptă o astfel de corvoadă? Ei priveau situația din perspectiva lor, o perspectivă care invidia șansa mea de a nu fi nevoit să fac ceva.   

Cînd macadamia măcăne

 Tocmai am fost curios să aflu mai multe despre nucile macadamia. Mă uit pe Wikipedia și aflu că nucile sînt de mărimea unei biluțe :))

https://ro.wikipedia.org/wiki/Macadamia

Am citit și restul și mai să mă prăpădesc de rîs. Pentru cazul că articolul va fi corectat, copiez textul integral, ca să vă amuzați și voi.

Arborii macadamia, cu frunzișul lor veșnic verde, înveșmântează coastele estice, subtropicale din Australia. Totuși, doar două dintre cele nouă specii produc fructe comestibile. Ocrotite de un înveliș verde fibros, nucile macadamia sunt sferice, de marimea unei biluțe și au o coajă maronie în interiorul căreia se află miezul alb-crem. Coaja dură este greu de spart. Pulberea obținută din cojile zdrobite este atât de dură, încât poate fi folosită ca material abraziv industrial.

Cuprins

• 1 Scurt istoric
• 2 Cultivarea
• 3 Utilitate
• 4 Energie electrică din coji de macadamia
• 5 Legături externe

Scurt istoric

La începutul secolului al XIX, Cunningham și Leichhardt au fost primii exploratori care au cules nuci macadamia, însă exemplarele au fost pur și simplu puse la păstrare, nefiind examinate. Cațiva ani mai târziu, asistentul botanistului Walter Hill a mâncat niște nuci provenite de la un arbore descoperit de curând în pădurile subtropicale din sud-estul statului Quueensland (Australia). Se zvonea că nucile ar fi otrăvitoare. Băiatul însă nici nu s-a îmbolnăvit, nici nu s-a prăpădit după ce a mâncat. Dimpotrivă, le-a găsit de-a dreptul delicioase. Ca urmare, Hill s-a încumetat sa guste și el o nucă și a fost întru totul de acord. N-a trecut mult și botaniști din întreaga lume au primit răsaduri ale acestui arbore. În 1857, un coleg al lui Walter Hill , botanistul Ferdinand von Mueller din Melbourne, a numit acest gen de arbori Macadamia, după bunul său prieten dr. John Macadam.

Cultivarea

Aborigenii crăpau nucile cu piatra. John Waldron, unul dintre primii oameni care au înființat livezi de macadamia, a trecut la ciocan și nicovală. De fapt, pe parcursul unei perioade de peste 50 de ani, el a spart circa opt milioane de nuci cu aceste unelte simple, deoarece primele mașinării inventate n-au fost foarte eficiente, căci zdrobeau și sâmburele. Cu timpul, însă, s-au construit mașini mai performante. O altă problemă întâmpinată a fost legată de înmulțirea arborilor macadamia. Odată sădite, nucile de soi bun produceau adesea arbori de slabă calitate. Nici prin altoire nu s-au obținut rezultate deosebite. Din cauza acestor obstacole, cultivarea arborilor în scop comercial a stagnat, cel puțin până la intervenția hawaiienilor, care au adus inovații uluitoare în tehnicile de cultivare. Drept urmare, în scurt timp ei au reușit să dețină 90% din producția mondială de nuci macadamia. Până la urmă, aceste nuci au ajuns să fie numite nuci hawaiiene. În anii ’60 ai secolului trecut, cultivatorii australieni au început să privească cu seriozitate cultivarea în scop comercial a arborilor macadamia, aplicând tehnicile învățate în Hawaii. Industria locală a înflorit atât de mult, încât în prezent Australia deține circa 50% din producția mondială de nuci macadamia. Arborii se cultivă și în Africa, America Centrală și Asia.

Utilitate

În afara aromei pline, untoase, conținutul de ulei al nucilor macadamia – în mare parte ulei mononesaturat, adică grăsimi sănătoase – depășește adesea 72%. De fapt, dintre toate nucile bogate în ulei, nuca macadamia conține cea mai mare cantitate de ulei. Potrivit unor studii recente, consumul moderat de nuci macadamia reduce nivelul colesterolului LDL (colesterol dăunător) și al trigliceridelor, contribuind totodată la combaterea hipertensiunii. Nucile macadamia sunt deosebit de apreciate în bomboane de ciocolată, în fursecuri sau în înghețată. Unii le preferă prăjite și sărate, alții, crude. ”Datorită aromei unice și delicate, frăgezimii și culorii ei ca a untului, nuca macadamia e considerată una dintre cele mai fine nuci. Nu este de mirare că ea reprezintă produsul agricol australian de cel mai mare suces.” <references/Revista Chronica Horticulturae>

Energie electrică din coji de macadamia

Cojile nucilor macadamia, de duritatea pietrei, au o valoare calorică aproape egală cu cea a lignitului. De aceea, o societate energetică australiană le folosește la generarea de curent electric nu doar pentru uzina în sine, ci și pentru rețeaua electrică locală. Acesta este primul proiect australian de transformare a deșeurilor în energie. Se preconizează că productivitatea uzinei va crește pe măsură ce tot mai mulți cultivatori vor furniza „combustibilul” necesar.

Legături externe

• horticulturefortomorrow.com.au
• Societatea australiană Macadamia

Paradoxul italian, și a da sau nu mai departe.

Deși fizic noua realitate nu m-a afectat la fel de mult ca pe cei activi, pentru că oricum și înainte ieșeam din casă doar pentru aprovizionare și vizitele medicale, pe alt plan se pare că mă atinge.
Mă lupt cu senzaționalismul din mass media de vreo două decenii. Ideea e că știrile de senzație sînt rare, deci reporterii suplinesc golul cu invenții. Oamenii au nevoie de relaxare după tensiunea de la muncă vin acasă, văd o știre senzațională, cad pe spate, și o dau mai departe ca să cadă și prietenii pe spate. Nu au timp și energie să verifice dacă e basm sau realitate ceea ce au citit, așa că dau mai departe fără a sta pe gînduri.
Eu am timp destul, și obosit de minciuni, privesc orice cu un ochi mai critic. Verific, și deseori demontez aceste știri senzaționale. Surprinzător, puțini au fost cei ce mi-au mulțumit, și nu puțini cei care s-au supărat. Există și o logică, oamenii au nevoie să creadă în ceva, au nevoie de senzațional, de o supapă. Și e logic că în clipa cînd eu vin și le spun că moș crăciun nu există, ei își iau jucăriile și pleacă. Uneori e greu să te maturizezi.
Între timp acest fenomen a și fost botezat, acum îi zice Fake News. Și eu deja am obosit, iar dacă mai continui mult, rămîn fără prieteni.
Dar acum aceste informații false sînt de-a dreptul periculoase, nu mai sînt simple basme inofensive. Practic noul virus a devenit o nouă religie care a împărțit lumea în două secte. Una ignoră realitatea și promovînd știri care minimalizează riscurile, și practic amplifică efectele epidemiei influențînd pe cei relaxați să fie și mai neglijenți în privința măsurilor de prevenție. Cealaltă sectă, e secta panicarzilor care generează tesiune, sau chiar pagube economice majore dacă sînt printre cei ce iau decizii, și iau măsuri exagerate. În acest context, m-am abținut de la comentarii pentru că este un domeniu în care nu am cunoștințe, și este o situație în care este important ca informațiile să fie precise și utile, nu doar opinii personale.
Mai jos este articolul care m-a îndemnat să scriu aceste rînduri. Am constatat că articolul este manipulativ pentru că prezintă selectiv doar ce servește scopului propus.
https://www.money.ro/paradoxul-italian-in-primele-trei-luni-din-2020-au-murit-mai-putini-oameni-decat-in-aceeasi-perioada-din-2019
Evident, articolul vrea să pună în evidență un paradox, o situație inexplicabilă, dar intenția ascunsă este să promoveze crezul sectei minimaliștilor. Eh, noul virus nu e așa de periculos cum pare celor din secta panicarzilor.
Privind problema dintr-un singur unghi, poate părea paradoxal.

Dar fiind o chestie complexă, dacă analizezi mai multe detalii paradoxul se clatină.

Privind la tabel observăm diferențe masive între luni, de la 68 de mii la 47 de mii, deci o diferență naturală de 21 de mii, e drept sînt luni diferite, temperaturi diferite. DAR, iarna asta a fost mai blîndă, deci numai acest aspect poate influența în statistici. Deci cele 10 mii victime Covid clar pot fi compensate de o fluctuație naturală.

ÎN PLUS. Se bagă în calcul trei luni, dar victimele Covid sînt prezente masiv în ultimele zile din martie. Asta în condițiile cînd s-au luat și măsuri de prevenție. Deci hai să comparăm doar ultima săptămînă din martie, sau măcar doar martie contra martie. și paradoxul s-ar putea să fie un picuț mai micuț.

PLUS. dacă luăm în considerare că luna martie a fost o perioadă în care populația a fost supusă unor măsuri restrictive care a influențat rata deceselor din alte cauze, precum accidente rutiere, sau chiar gripă, vom realiza că nu avem nici un paradox. Italia a fost blocată de la 9 martie. Evident, cu o circulație redusă, numărul accidentelor rutiere a scăzut. Ba chiar și numărul victimelor gripei a scăzut. E drept mai puțin relevant, pentru că există o perioadă de latență de la momentul restricțiilor la cel al rezultatelor.

În schimb eu vă propun un alt paradox. Hubei, regiunea în care a pornit covid. populație comparabilă cu Italia, 3 mii victime. contra zece mii italia. Tot restul Chinei are ceva peste 100 victime. Ce paradox a făcut ca în Hubei să fie de o mie de ori mai multe victime decît în orice altă regiune chineză atinsă?

https://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/situation-reports/20200315-sitrep-55-covid-19.pdf?sfvrsn=33daa5cb_8

Paradoxul este simplu, adică nu e nici un paradox, e o simplă explicație, în Hubei s-a acționat cu o întîrziere de o lună, în restul regiunilor chineze s-a acționat la timp. În Italia s-a acționat probabil cu vreo săptămînă mai tîrziu decît în Hubei, ceea ce a avut ca efect un număr triplu de victime pe puțin, cu sigur mai mult pt că mai vin încă. Sau poate cauza este o mobilitate mai mare, ori un mai mare disrespect față de ordinele autorităților.

În fine, mai este și ideea că se compară mere cu pere deseori în analiza acestei molime, cînd aspectul cel mai important este unul, lipsa de simptome a purtătorilor.

În plus se tot compară cu gripa în condițiile cînd cifrele actuale sînt în continuă modificare. Vom vedea peste un an cam cum e cu comparația.

De asemeni, un factor important este atitudinea față de gripă comparativ cu cea față de Covid19. Gripa are un număr mare de victime pentru că este tratată cu multă indiferență, și pe fondul unor vaccinuri existente. Numărul victimelor actuale Covid este rezultatul a unei indiferențe incipiente urmat de măsuri de prevenție masive. Nu văd nicăieri proiecții ale numărului de victime pe fondul ignorării epidemiei la același nivel în care este ignorată gripa.

Momentan nici cei capabili nu cunosc toate datele, iar eu, țugulanul sînt prins între două curente de opinie, cea a autorităților, care inițial stă cu biberonul în gură, luînd de bună ideea cum că gripa e mai rea, apoi cînd vine realitatea la ușă, de frică dă cu opusul. Și astfel, omu stă cumva cuminte, dar apoi văzînd astfel de informații , și deja plictisit, ignoră regulile. Pe deasupra autoritățile au dat în secretomanie, nu mai publică situația pe județe, și omul neinformat nu se va mai feri exact cînd va fi cazul să fie prudent. .

Nici panica și acțiuni în forță nu sînt productive, dar nici opusul, cu informații incomplete și derutante nu ajută deloc. Puțini au timp și abilitate să se informeze, deci tare ar fi util ca informațiile care circulă să fie clare și corecte. Sînt prea mulți cei care de dragul unor clickuri bagă basme, așa că dacă nu avem timp să analizăm informația, mai bine ne abținem decît să o dăm mai departe.

Am revenit cu ceva date pe lunile martie din ultimii zece ani


2017 - 58 485
2016 - 50 174
2015 - 61 557
2014 -
2013 - 54 231
2012 - 57 771
2011 - 55 024
2010 - 51 913

hai să pun alți zece ani,, deși poate diferența de populație face cifrele irelevante.

52 488, 49 655, 49 927, 57 805, 50 142, 47 993, 48 977.

Deci există o fluctuație de pînă în zece mii decese pentru luna martie, așa că cele zece mii dinm a doua jumătate a lui martie datorate Covid, pot fi compensate de o fluctuație lunară naturală. Cu atît mai mult poate fi compensată de una trimestrială. În plus, fiind vorba de doar 2 săptămîni, practic statistic pe lună ar fi 20 de mii, deci se vede clar efectul. Practic a dublat diferența fluctuației naturale. Nici vorbă de paradox.