M-am ramolit

 Azi am primit o comandă de pe Temu. Nu era pentru mine, era pentru văru. Și pentru că FanCurier a decis să livreze coletul la un Fanbox de pe Brăilei  în loc de cel de la Penny, aflat mai aproape, eram decis să îl las pe văru să își ridice coletul cînd revine seara de la muncă. 

Dar își bagă dracu coada. 

O adevărată aventură și cu coletul ăsta. A intrat în fanbox la 10 37,. Și în SMS cică, ridică în 2 ore și poți cîștiga. Fanboxul fiind pe Brăilei peste stradă de stația de autobuz, am zis să mă risc. 10 minute cît treceam strada nu era mult. Știu că șansele de cîștig sînt infime, dar eram curios și de procedură. Temperatura nu ajunsese încă la 30, așa că am zburat. În 40 de minute ajung acolo, bag codul și nu merge. orbit de soare zic că oi fi greșit.  bag iar, cu atenție, nu merge. Avea un zero, încerc cu O în loc de zero, nu merge. Încerc iar, cu atenție mare, nu merge, și nici măgar nu băgam ultima literă, dădea eroare la penultima. Încerc iar cu zero, încerc iar cu O, pe la șaptea încercare mîna stîngă a inceput să dea în spasme.  Am mai încercat iar de două ori și am, decis să cer ajutor. Intru în magazin, la doi pași, AER CONDIȚIONAT. Cît mă orientez cui să cer ajutor, mă răcoresc un pic. Îmi revine luciditatea. Văd două persoane, la două ghișee, clienți, O femeie în dreapta, un tînăr în față. Aștept să termine și să se apropie de ușă ca să deschid gura, mă uit afară la lockere și mă trezesc. BOU. Băgam codul la easybox în loc să îl bag la FanBox. De aia nici nu apuca ultima literă. Fanboxul are una mai mult. Ies, Bag codul și o ia din prima. Era zero, și am avut noroc să încerc zero mai întîi.   Pun coletul în sacoșă. și mă grăbesc înapoi la stație. Bătut în cap de soare, refac drumul pe care am venit. Trec strada înapoi. Ajung în stație. 

FUCK. 

Nu trebuia să trec strada. Stația pentru întoarcere era 50 metri la vale de trecere. Dar eu disperat să ajung la umbră, am trecut repede strada înapoi pentru că pe partea aia era umbră. Deci am decis să vin înapoi pe jos.  Cît făceam 200 metri pînă la stație era deja juma de drum pînă acasă, plus că nici nu știam cît am de așteptat în soare următorul autobuz. Spre casă măcar aveam mai mult umbră decît soare.

Ajuns în fine în pat în fața monitorului, verific să văd ce am cîștigat. Cîștigasem dreptul de a pierde juma de oră cu înscrierea în concurs. Participarea nu este cîștigată automat  în momentul ridicării coletului. Este necesară și o înregistrare. Nu e mare lucru, bagi datele și AWB. dar te mai chinuie și un capthcha. Dracu se amuză iar. Îmi dă ghies să bag captcha înainte de mă lămuri de ce nu merge scris AWB. În email primisem un cod, F urmat de opt cifre. Cu acest cod am reușit să văd detaliile coletului. Reușisem să îl ridic la 11-41. Îmi luase fix o oră din clipa în care am decis să mă risc. Dar ciudat acest cod refuza să se lase lipit în formularul de înscriere în concurs. Am încercat să îl scriu, în loc de cop& paste. Același rezultat. Revin la email, și văd că lîngă acest cod (clickabil, care ducea direct la statusul coletului) ește un alt cod format din 13 cifre. Nu scria că este AWB, dar era destul de logic să fie. Îl copiez, și merge lipit în formularul de concurs. Apăs fericit pe butonul mă înscriu, și constat la fel de fericit că a expirat captcha. URA, mai trag o tură de captcha. În fine, de data asta merge. Sînt înscris. Voi fi contactat. 

Oricum, ignorînd partea amuzantă a poveștii, stau și mă minunez de acest labirint de detalii construite parcă pentru a ne pune la încercare. De exemplu, în afară de mesajul care conținea și codul FXXXXXXXX,  alături de AWB ul în paranteză, am mai primit trei mesaje privind situația coletului. Toate trei conțineau AWBul, dar nici unul acel cod. În plus unul dintre mesaje conținea și indicativul AWB, pentru a ști clar despre ce este vorba. În celelalte cazuri se poate doar ghici că e vorba de AWB. Deci, sînt curios cine a decis și pe ce motiv să elimine indicativul AWB în toate cele trei cazuri. De asemeni sînt curios despre codul FXXXXXXXXX care funcționează în pagina de urmărire a expedițiilor, dar nu și în pagina de înscriere în concurs. Cine a implementat acest cod paralel și în ce scop?  Și dacă ele funcționează în paralel la urmărire, de ce nu funcționează și la înscriere în concurs. Ba mai mult, nici nu îl poți măcar scrie. Cineva s-a obosit să programeze acel cîmp să refuze litere și să accepte doar cifre. De ce a ales această soluție?. Putea foarte simplu să lase cîmpul să accepte și litere, și dacă un concurent era atras ca și mine în capcana de a crede că acel cod este AWB  să apară un scurt mesaj care să explica că acel cod este altceva, deci să revină cu un AWB.   

Pe vremuri, erorile erau însoțite de mesaje de eroare care îl iluminau pe bietul utilizator. Dar acum, din ce în ce mai des apar situații în care nu se dau explicații. Bietul utilizator este lăsat în voia sorții și a abilității de a rezolva probleme inedite. Un exemplu este confuzia între O și 0. Am mai văzut persoane scărpinîndu-se în cap pe acest motiv, închinîndu-se în fața unui locker insensibil. Cît timp mai este nevoie să fie aglomerat customer service pe acest motiv pînă să se decidă eliminarea acestor caractere din codurile de acces?   

Vise electrice

 Nu știu cît de mult am abordat pe acest blog subiecte fotovoltaice, dar de vreo două decenii mă fascinează subiectul. Locuind la bloc, deci fără luxul unui acoperiș privat, nu am putut aborda subiectul și practic. 

De altfel nici costurile în acest sector nu au fost foarte atractive pînă recent. Dar de vreo trei ani încoace costurile panourilor fotovoltaice a scăzut incredibil de mult, ceea ce face ca energia solară să fie o opțiune viabilă. 

Dar mai există o mulțime de detalii care împing din spațiul cotidian în spațiul oniric ideea de a participa la tranziția către energia sustenabilă. 

De exemplu, dacă ai un acoperiș însorit, și un consum dolofan de electricitate pe timp de zi, instalînd azi un sistem solar bine dimensionat, îți poți recupera investiția în doar doi trei ani. Secretul este calculul returnării investiției la prețul plătit pentru curent pe piață de consumator. Pînă recent asta însemna 1,3 lei pe Kw oră. Dar ca producător, ai fi primit ceva în jur de 0,25. Deci de cinci ori mai puțin. În loc de trei ani recuperare, însemna 15 ani. Dacă făceai sistemul pe datorie, dobînzile anulau orice rentabilitate. 

Și chiar și acum, cu panouri ieftine, recuperarea investiției nu e ceva ușor. Prețurile altor componente fiind încă ridicat, sistemul complet nu s-a ieftinit în aceeași măsură ca panoul fotovoltaic în sine. Și pentru că oricine este interesat preponderent de bunăstarea proprie, deci de profit, cei din comerț, sau din domeniul fotovoltaic cum te prind că ai ”gînduri ecologice”, cum te jupoaie. Uneori pe bună dreptate, alteori nu prea. 

Un astfel de exemplu este chiar prețul energiei, diferențiat ca producător sau consumator.  De-a lungul ultimelor decenii am urmărit mărturii a celor ce au adoptat timpuriu această tehnologie. Uneori furnizorii de energie electrică au adoptat o politică de sprijin a comunității utilizatorilor de panouri solare oferind posibilitate de stocare în rețea. Utilizatorul primea înapoi tot atîția kwh cît injecta în rețea. Practic era o subvenționare, pentru că orice stocare implică pierderi. De exemplu o simplă stocare în baterii implică o pierdere de cel puțin o treime. Plus costul bateriilor, deja se ajunge aproape de pierderea ce o implică diferența dintre prețul de producător și cel de consumator. 

Deci un secret al returnării investiției rapid este cel de a dimensiona sisteme solare după consumul existent pe timpul cît soarele este prezent. Și dacă mai considerăm și că o problemă a parcurilor fotovoltaice este cu scoaterea din producția agricolă a unor terenuri, privind la imensele parcări și acoperișuri a marilor centre comerciale, soluția este evidentă. Instalarea de mini parcuri solare chiar lîngă acești mari consumatori. Iluminarea acelor imense spații interioare, plus răcirea (mai ales în cazul produselor alimentare) inclusiv încălzirea pe timp de iarnă, vor garanta consumul instant al întregii producții de energie electrică. De vreo cinci ani încoace, a lăsa aceste spații nefolosite este practic o decizie păguboasă. Chiar visam la firme care să convingă pe cei din conducerea acestor centre comerciale să participe la astfel de investiții și proiecte. 

Între timp am observat că pe ici pe colo chiar au apărut astfel de inițiative. De exemplu lîngă uzina de apă 2 a răsărit un astfel de parc solar. 

Recent am observat și pe acoperișul Dedeman un număr considerabil de panouri solare. Și din cîteva articole de presă am aflat că patronii acestei firme au făcut investiții în astfel de parcuri începînd încă de acum trei ani. Dar privind la procentul de  acoperiș acoperit, se vede treaba că investițiile au urmărit ceea ce aminteam. Dimensionarea producției în raport cu consumul. Dar restul de acoperiș, plus parcarea rămîn spații irosite. A investi în mod tradițional pentru acoperirea acelor spații nu ar fi prea rentabil. Am explicat mai sus de ce. Dar se poate găsi soluția cu investitori din rîndul populației. Mai precis, fiecare investitor poate cumpăra putere instalată cît să acopere consumul propriu de electricitate. de exemplu, în acest moment 1kw de parc fotovoltaic costă cam 1500 lei. recuperare posibilă în 4-5 ani. Dar dacă eu aș primi kilowații pentru consum propriu, avînd în vedere că pe zona României se produce peste un mwh pe kw instalat, la prețul recent al energiei amortizarea se va face într-un singur an. 

Și pentru că tocmai am lansat o mică comandă online la Dedeman, pentru că mi s-a cerut opinia despre calitatea serviciilor, am adăugat și această mică observație. Da este un loc nu tocmai potrivit, dar am plantat acolo o sămînță de meditație. Poate ajunge și la urechea fraților Pavăl.    

Da, știu, este vorba o luptă grea pentru a convinge pe cei din conducerea sistemului energetic să aprobe o astfel de regulă. Dar dacă ar fi aprobată, aproape oricine și-ar putea permite un kw investiție în parc solar. Și pentru a profita de producție mai bine, cu încă 3 mii investiție în baterii practic ar fi ceva de zece ori mai valabil decît  ce s-a întîmplat în materie de parcuri solare acum un deceniu. 

Da, știu, este un vis, o fantezie. Dar nu este ceva imposibil. 

Mai jos este mesajul meu de mulțumire, și mascată sugestie către Dedeman.    

De asemeni, (deși nu face parte din experiența online, ci e doar politică a Firmei Dedeman), apreciez foarte mult decizia de a instala panouri fotovoltaice pe terasele clădirilor Dedeman. Presupun că există o planificare calculată în funcție de consumurile proprii de electricitate, planuri de investiții, și negocieri cu sectorul energetic național, din moment ce terasele sînt acoperite doar parțial, iar parcările sînt încă o resursă nevalorificată.  Acest spațiu disponibil ar putea contribui la reducerea poluării și reducerea costului pentru energie. Știu că investițiile în parcurile solare se amortizează mai greu în sistemul actual de prosumator, sau de producător, cu energie livrată la preț de producător. Dar există o posibilitate de a atrage populația în acest sector. Mai precis, dacă acționarii unui parc solar ar putea folosi propria producție de electricitate în mod direct fără a trece prin tot circuitul financiar, recuperarea investiției ar fi mult mai rapidă, și profitul ulterior mai atrăgător. Cu un sistem solar pe propriul acoperiș, energia este consumată direct fără a fi vîndută apoi cumpărată. (evident vorbesc de momentul cînd este produsă și consumată instant, ) Același lucru ar trebui să fie posibil și pentru acționarul unui parc solar. Să poată consuma energia produsă în mod direct, evident suportînd costurile cu transportul. Costuri nesemnificative cînd acționarul se află în apropierea parcului solar. Implementînd această posibilitate, multe persoane fizice vor fi atrase în a investi în parcuri fotovoltaice pentru a acoperi costurile cu aerul condiționat, respectiv încălzire în sezonul rece.