Proverb evreiesc

Daca Dumnezeu ar fi trait pe Pamint
Oamenii i-ar fi spart geamurile

Jewish Proverb
from Quotes of the Day
"If God lived on earth, people would break his windows."

Scrisoare deschisa catre Paul

Cine e Paul?

Nu stiu. Se stie el. Poate nici el. Sau poate e doar un personaj inventat de mine ca sa pot scrie povestea.

Povestea e veche, de pe vremea cind aveam si eu citi ani are Paul acum, sau poate mai putin. Eram mic si pierdut, nu stiam ce sint, cine sint si ce caut eu aici.
Stiam ca trebuie sa ma scol, sa maninc pentru ca imi era foame, si apoi sa plec sa stau inchis intr-o incapere unde un idiot batea cimpii, si alti 30 de prizonieri ca si mine asteptau sa sa termine o data cu timpenia asta.

Aha, deci stiam ca sint un prizonier, supus unor corvezi, pedepse, si uneori, rar, cite o rasplata. Corvezile erau multiple, dar pe aceeasi tema, si anume sa imi infund creierul cu timpenii. Cidva fusese ceva placut. Era ceva nou. Eram mai mic si dornic sa joc noile jocuri. In fatza nu era un idiot, ci o prietena, intzeleapta, care stia multe, si ne spunea si noua. Ne spunea povesti. Cinta pentru noi, cinta cu noi. Ne jucam impreuna. Uneori faceam si lucruri mai grele, dar ne straduiam pentru ca ea era prietena noastra, si era inteleapta, si o credeam pe cuvint ca asa e bine. Uneori ne mai si pedepsea pentru ca nu eram cuminti si noi aveam chef sa jucam altceva, decit ce voia ea. Dar nu ne suparam, stiam ca am gresit, si pedepsele erau amuzante. De exemplu ne baga sub catedra. Cam amorteam acolo ingramaditi, dar era vina noastra si o suportam.

Apoi ea a fost inlocuita de idioti. Nu toti erau idioti. Unii erau chiar intelepti, unul sau doi. Dar restul erau mai mult sau mai putin idioti.

De ce spun ca erau idioti?
Pentru ca actionau ca niste idioti.


Mai intii sa vedem ce este ala un idiot.
1) Care suferă de idioţie; cu capacităţi mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmpit; stupid; ne-rod; netot. [Sil. -di-ot] /fr. idiot


Sa zicem ca trebuie sa luam un sac cu griu si trebuie sa il punem in magazie. Ce face un om cu cap? Nu stiu exact ce trebuie sa faca, dar presupun ca intii il duce cumva linga usa magaziei, apoi daca usa e deschisa, pune inauntru sacul, incepind cu locul cel mai indepartat al magaziei.
Daca sacul e prea greu, ia si duce cite mai putin, cit poate duce.
Si acum sa ne imaginam ca usa e inchisa. Omul cu cap va deschide usa, si va face ce facea in mod normal.
Ce va face idiotul? Probabil se va da de usa precum musca de geam. Intr-un tirziu va observa gaura cheii si va baga pe acolo boaba cu boaba. Va merge incet, dar asta e, treaba merge. Nu conteaza ca merge anapoda. Dar chiar asa incet, cindva in spatele usii va fi un morman de griu, care va creste pina la ajunge la gaura cheii, impiedicind intrarea noilor boabe. Idiotul va baga un batz pe gaura cheii si va impinge, ca sa faca loc. Pt o vreme, merge. Dar va fi din ce in ce mai greu. Si chiar daca intre timp in locul idiotului va veni in om cu cu cap, beleaua e deja comisa. Usa e blocata. Daca se deschide spre interior... vai si amar cum poti sa muti de acolo griul ca sa poti deschide usa. Dar chiar si daca se dschide spre exterior, tot trebuie sa te chinui sa fac curat unde a facut idiotul timpenia.

Si acum sa ne imaginam ca idiotul e un profesor, magazia capul unui elev, si griul cunoasterea pe care profesorul incearca sa o transmita elevului.

Am vazut profesori care stiau sa comunice cu noi. Vedeau cind ne era greu, vedeau ca usa e inchisa, vedeau ca mintea ne e inchisa, sau ca ne e blocata de mormane de informatie puse aiurea, si atunci eu faceau ordine in capul nostru, ne deschideau mintea, si totul mergea usor. Dar majoritatea nu stiau asta, ei luau batul si indesau acolo totul. Nu conta ca ne facea creierul terci, pt ei trebuia sa treaca ora, si sa scape de povara. Deseori batul era un simplu cuvint. O afirmatie.

ESTI PROST PINTILIE.
Eu in sinea mea poate glumeam, zicind ca ar trebui sa ma cheme timpilie, sau poate plingeam de oftica ca nu pot si eu sa pricep, sau cred ca mai ades eram indiferent, si asteptam sa treaca ora. Sau sa treaca ranile de la batul prea des folosit.

Si daca ar fi zis-o unul, doar unul sau doi, ar fi trecut neobservata.

Dar zisa o data...

...esti prost ...

de doua ori ...

...esti prost, da stii cum? esti prost de tot...

... de nenumarate ori....

...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...
...esti prost ...

Si pina la urma ajungi sa o crezi.

Ma uitam ca nu retin poeziile la fel de repede ca altii, nu rezolv algebra la fel de repede ca unii, nu pot scrie ordonat si frumos ca nu stiu care, nu stiu... nu pot.. nu inteleg... nu sint in stare....

nu... nu... nu.

Oare de ce?

Oare nu cumva chiar sint prost?

Cine sa imi deschida mintea? Cine sa imi spuna ca toti oamenii sint prosti in mii de feluri, intr-un moment sau altul. Ca nu conteaza ca altii se descurca mai bine la algebra, eu ma descurcam mai bine la geometrie, ca altii retin mai usor poeziile, eu retineam mai usor povestile, ca altii se pricep mai bine la muzica sau chimie, dar eu ma pricep la desen tehnic, sau lucru manual.

Si chiar si cei mai desepti din clasa au si ei slabiciunile lor. Si ca de fapt nici nu conteaza slabiciunile lor, si nici ca per total multi dintre ei se descurca mai bine decit mine. La fel de adevarat e ca altii se descurcau mai prost.
Si nu a avut cine sa imi spuna ca nu conteaza cit de tare ma descurc, ci conteaza sa ma descurc. Exact cum la sprt nu conteaza cit de repede alergi. E bine sa alergi mai repede, sa fii primul.
Dar nu toti au picioarele la fel de lungi. Unul va fi sigur pe ultimul loc. Dar important e sa ajunga. Si sa ajunga cit mai repede.

Si uite asa, prost azi, prost miine, am luat-o de buna, si mi-am zis, ca daca sint prost, la ce sa ma mai chinui. Si am renuntat. Asteptam doar sa se termine totul odata.

Si m-am lasat dus de val ca un mort, care ajunge si el eventual la mal.

Abia cu multi ani mai tirziu, citind si invatind de unul singur, am rememorat evenimentele, am realizat ceea ce am patit. Era cam prea tirziu. Eram deja ratat.
Dar chiar si asa, nu am comis a doua oara aceeasi greseala. Deschisesem ochii.
Mi-am deschis singur mintea. Si am inceput sa invat ceea ce imi placea.

Sper si tu sa descoperi placerea de a rezolva o problema de sah, sau o problema de logica, sau sa scrii o povestire. Scrii o povestire pentru ca iti place, pt ca aiceva de spus, nu pentru ca esti obligat sa scrii o compunere la scoala.

Si in timp, eu am evoluat, stiu sa ma bucur de ceea ce imi place, iar ceilalti au ramas in urma. Aici problema e mai complexa. E greu de descris in cuvinte.
Si povestea nu e completa. Poate o sa mai revin cu citeva capitole.

Dar un singur lucru as dori sa retii.

Daca iti spune cineva ca esti prost, nu te uita la ceea ce spune el. Uita-te la tot ceea ce stii, si la tot ceea ce te pricepi, si la ceea ce iti place.

Si daca e cineva care iti repeta prea des ca esti prost, incearca sa ii deschizi ochii. Fii mai inteligent decit el. Provoaca un joc, un dialog al mintilor.

Poti raspunde.
-Si daca sint prost, de ce mai vorbesti cu mine. Sint prost si nu inteleg ce spui. Degeaba vorbesti.

Ori:

-Sint prost, deci n-are rost sa mai invat ca si asa invat degeaba!

Sau:

-De ce imi tot repeti asta? Una din tehnicile manipularii este sa repeti de multe ori acelasi lucru. Si daca o faci de suficiente ori, cel din fatza ta va ajunge sa o si creada. Care e intentia ta? vrei sa ma prostesti cu adevarat?

Raspunsuri de contracarare sint multe, cum ar fi sa ii pui intrebari incuietoare la care sigur nu poate raspunde, Pentru ca nimeni nu stie totul din toate domenii.
Multi mai stim ce e ala petiol, miocardcsau mielina, dar cine stie care mai e masa atomica a fluorului, sau a banalului azot, ori numarul lor de electroni,

sau ca C# este un limbaj de programare mai evoluat decit C++ si se citeste Si sharp
sau SCSI se citeste scazii, si este un tip de conector pt transferul de date.

Si oricui ii poti pune o intrbare din asta, si daca nu raspunde, ii raspunzi scurt.

-Vezi? Esti Prost !

Cine spune povesti?

„Cine spune poveşti? De obicei un pierde-vară, unul care nu ştie să facă nimic, un palavragiu. Omul serios, tace şi face. Ba chiar se încruntă când vremea se pierde cu prostii. Vremea trebuie umplută cu acţiuni, de pildă strângerea de bunuri. Chestia de neînţeles este că, după o vreme, moare. Moare şi omul şi palavragiul.”

citat din :

TELEFONU', OMLETA şi TELEVIZORU'
Marius Dobrin, 1 aprilie 2007

Pomul de Craciun

E decembrie, dar afara ploua. "Natura ma cheama". Cararea e numai mizga si ma uit cu grija pe unde calc. E noaptea tirziu, sau poate dimineatza devreme ca e ora 3 :)
Dar becurile in sat sint aprinse si vad pe unde calc. Ajunga la casutza din gradina, si aprind lumina. Avem si lumina. Cine stie ce zic vecinii. Pe astia ii dau banii afara din casa, si-au pus bec la veceu. Poate nu, pentru ca nu avem vecini rai. Dar vorbesc si eu ca sa treaca timpul. Si trece si e vremea sa revin in birlog. Sting lumina si deschid usa. Chiar in fatza peste gard este stilpul si becul de iluminat public. Dar intre el si mine mai sint crengile golase ale unui visin. Crengi frumos boltite, si, feerie, pline de mii de boabe de stralucitoare. Ghirlande in jurul altor ghirlande. Nu e stralucirea micutelor becuri electrice, dar imaginea imi taie respiratia. E cel mai frumos pom de Craciun vazut vazut vreodata. Imediat imi zic sa mai risc un drum prin ploaie ca sa fac o poza, dar realizez ca e inutil. Aparatul oricum nu e prea performant la lumina slaba, si oricum nu poate prinde magia vazuta de mine. Voi aveti pom de craciun anul acesta?

Adunate de la altii

Din cind in cind dau peste cite o perla. Si o admir. Poate mi se pare stralucitoare doar in acea zi. Poate miine mi se va parea o timpenie. Asta pentru ca azi o vad intr-o lumina si miine in alta, poate.

Altora probabil li se va parea o timpenie si azi si miine si in veci. Asta din cauza porcului. A, nu stiti care porc? Porcul ala care a gasit un diamant in troaca cu laturi, si a exclamat indignat.

-Brrr, ce porcarie.

Si avea dreptate, isi putea sparge un dinte.

Ce voi publica aici, cu sigurantza e gasit cine stie unde. Daca cunosc autorul, il mentionez. In caz ca public involuntar ceva fara acordul autorului, si acesta e deranjat, sa ma anunte, si voi elimina de aici textul cu pricina. Nu postez nimic aici pt profit, ci doar pentru a impartasi si altora un pic din stralucerea ce mi-a luat si mie ochii pt o clipa

Nu stiu inca ce titlu are

.. "Astazi mi-a curs toata ziua sânge din nas. M-am dat cu capul de toti peretii, dar nu mi-a trecut. Abia dupa ce mi-am cusut un nasture în vârful nasului si mi-am perforat buza de sus, ca sa le pot încheia, a încetat sa mai sângereze. Vazându-ma încheiat la nas, sora-mea a crezut ca sunt un câine turbat ce-i rânjeste si mi-a spart capul cu fierul de calcat. Când si-a dat seama ca sunt eu, si-a spart si ea capul. Tata a bandajat-o numai pe ea, iar mie mi-a spus urmatoarele: "Daca nu stii sa te comporti ca un baiat educat, stai dracului si mori în balta aia de sânge ca un porc de câine injunghiat.."

Am ajuns la spital. De dimineata a venit tata, profund îndurerat.. Si-a cerut iertare, pantofii si camasa.. Si-a mai cerut ciorapii si banii pe care mi i-a dat cu imprumut de ziua mea, în semn de cadou, cu doi ani în urma. Nu-l înteleg uneori pe tata si nici arabul care sta la noi în chirie nu-l întelege, fiindca nu stie decât franceza. Eu mi-am muscat limba în semn de protest, iar tata mi-a cumparat înghetata în semn de bataie de joc.. Apoi a început sa plânga.. Mi-a spus ca ma iubeste, mi-a sarutat urechea si mi-a spus ca-i pare nespus de rau pentru tot ce mi-a facut, dar mai ales pentru ca m-a facut prin intermediul mamei lui vitrege, care l-a parasit pentru fratele ei cu care a plecat în Danemarca, la cules de mure. L-am cuprins si eu, în semn de împacare, dar el m-a îmbrâncit si mi-a spus ca n-are rost sa ma dau la el. Sa nu credeti ca-i dezechilibrat.. El a lucrat echilibrist la circul regional, impreuna cu pinguinul claustrofob si n-are cum sa se dezechilibreze. E profesionist în domeniu, ce dracu, dar ma rog, are si el ciudateniile lui, ca tot omu"..
de Mitos Micleuşanu

D'ale curcilor

Ai mei au trecut binisor de virsta pensionarii.
Se tin inca bine, dar ii cam lasa balamalele. Asa ca pentru diverse munci cum ar fi sapatul gradinii, smolitul unui acoperis, caratul din greu sint rezolvate cu vecini saritori, sau care au avut nevoie de ceva ce ai mei puteau face si ei nu.

Evident la ora prinzului se pune masa, se mai bea un paharel se mai schimba o vorba. Uneori sint in zona si aud. Discutia era despre puii din vecini care profita da gardurile ce stau sa cada, si se delecteaza cu verdeturile din gradina mamei, sau se relaxeaza la umbra racoroasa a unei gradini irigate mai bine decit se vede in curtile invecinate. Maica-mea, evident e destul de intoarsa pe dos mai ales stiind ca gainile ei stau inchise in curtea lor, si cele din vecini se desfata la ea in gradina in loc sa stea in curtea lor, sau sa se duca pe dealul ce este de partea cealalta a curtii de unde vin. Subiectul e vast, si discutiile interminabile. Oricine are povestea asta cu vecinii. Si partenerul ei de discutii din acel moment, care se mai racorea la umbra dupa dogoarea de pe acoperis, avea probleme cu alt vecin care isi pastea curcile in gradina la el.

Si zice:
-Ma cheama tata, si ma intreaba:
-Mai da cite curci ai tu? Evident acesta din urma privind gradina si vazind ce e acolo.
-Paiii,... zic eu...
Si lungind vorba ginditor, ma gindeam ca le renumara ca sa zica numarul exact.
......aproapeeeee...
Ehe, daca erau vreo 10 , hai 20 ar fi spus vreo, dar dupa cum o potriveste tre sa aiba macar 50 daca nu 100.

Pai aproape una! conchide el scurt.