Tot zic să scriu povestea asta de mai bine de un deceniu.
Na că tocmai am scris-o unde pe youtube prin comentarii.
E o variantă scurtă, dar pînă la o vcariantă completă, merge asta.
Se bucura unu că ne vom bucura curînd de un pod nou nouț.
Da eu de colo...
-Aș, i-ai scos țipla,. nu mai e nou. :))
Apropo de nou nouț.
Primește frate-miu cadou de la un văr un Pionier. Singura mini bicicletă disponibilă pe vremea aia. Era aproape terminată, o pedală zburase, mai era doar axul, camerele treisferturi petice.. in fine. O călărește și el două veri pe dealuri. Camerele se dezintegrează, umplem cu cîrpe să mai ducă o vară, se rupe pedala. Sudură nu era, și mai erau două săptămîni de vară. De draci o demontăm pînă la ultima bilă de rulment și o împrăștiem în cele patru vînturi prin curte și grădină. O jantă nimerește pe poiată, unde ieșea un par prin acoperișul de hlujani. O vede bunicu.
-Ce e aia?
-O jantă de la bicla aia mică, s-a făcut muci, și așa că ți-am decorat poiata cu ea.
-Ha?, Ceeeee?, măi măi măi, auzi tu ce nătărăi, să stricați voi bicicleta nouă nouleață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu