Postări
Eram la masa in bucatarie si mincam sau poate mesteream ceva, chiar nu mai retin ce faceam, dar retin clar ca atentia imi e captata de un detaliu pe perete in dreapta. Intorc capul ca sa vad ce e chestia aia acolo sus pe perete si vad o gaura de aerisire. Nu e dreptunghiulara cum e cea pe care o stiu de decenii pe tavan in coltul opus, sau cea din baie. E patrata, si rama cu sita e iesita in exterior si abia sta agatata, asa cum vezi doar prin cladirile dezafectate.
Ramin stupefiat. Stiu clar ca nu are ce cauta chestia aia la mine pe perete. Pe moment nici nu realizez ca acolo trebuia sa fie un raft bricolat mirlaneste de fratele meu mai mare, sau ca mai jos trebuia sa fie frigiderul, ... care nici nu e acolo. Ce gindesc instant e ca vreun vecin idiot a dat gaura in perete si a proptit rama aia de aerisire. Gind absurd si respins la fel de instant pentru ca de partea cealalta a peretelui este propria mea sufragerie. In acelasi timp remarc pe linga faptul ca am o aerisire in plus si ca imi lipseste geamul. In locul obisnuitului geam acum vad un banal perete din ciment turnat grosolan. La fel sint si ceilalti pereti si podeaua, si clar asta nu e bucataria mea, pentru ca aia are peretii vopsiti, si podeaua din ciment lustruit. Acelasi lucru imi confirma si dimensiunile, pt ca bucataria mea e de vreo doi pe trei metri, pe cind aici suprafata e de doua ori mai mica.
Toate acestea s-au petrecut pe parcursul unei clipe, de cind am observat ca ceva nu e normal, si pina am terminat de intors capul. In clipa urmatoare ma intreb cu voce tare:
-Ba, unde dracu ma aflu. Parca sint in filmele SF sau politiste. ar stiu clar ca filmele sint una si aici e alta. E absurd si decid ca de fapt visez. Am o activitate onirica luxurianta. Dar stim cu totii cum e perceptia in vis. Vaga, fara detalii, sau chiar daca uneori decorul e complex si colorat, sintem doar martori a unor evenimente pe care nu le putem controla. Sau uneori, cind visul nu e adinc, le putem influentza, dar evident luciditatea e ceva ce nu e tocmai prezent. Acum nu poate fi vis, pentru ca chiar daca decorul e simplu, o aerisire ruinata, pereti de beton, si atit, detaliile sint perfecte, vad porii betonului, incheietura nefinisata dintre podea si perete, simt duritatea betonului, dar mai presus de toate sint lucid, sint perfect lucid. Nu sint speriat, dar sint puternic derutat, si incerc sa pricep ce se intimpla, singura cocluzie logica fiind ca visez. La cita experientza am in vise imi pot controla deseori visele, stiu ca visez, ma las purtat de fantezie, sau o influentez, sau mentin starea de vis si dupa ce frinturile de realitate incep sa se cearna in sfera de perceptie.
Dar cum sa ma trezesc cind sint cit se poate de treaz, si totul in jurul meu este atit palpabil si real. Ei, nu chiar totul, pentru ca m-am intors doar la dreapta si simturile mele au explorat doar jumatate de camera sau mai putin, din moment ce nu am analizat tavanul si peretele din spate unde ar fi trebuit sa fie usa. Dar inca nu aveam capacitatea de a analiza totul sistematic si logic, si nici nu simteam nevoia din momentul ce simteam totul atit de perfect. Nu am ajuns pina la clipa in care sa ma ciupesc ca sa ma trezesc. Inca mai absorbeam aceasta realitate a unor perceptii perfecte desi eram deja convins ca nu e real. Concomitent mai multe actiuni incearca sa se materializeze, si anume sa ma trezesc pentru a scapa de discomfortul unei situatii absurde, dar si de a analiza mai departe aceasta realitate care putea fi orice, virtuala, paralela, vis, sau mai stiu eu ce explicatie.
Nu am apucat sa mai explorez acest miniunivers. Nu, nu m-am trezit, am adormit. Pare o gluma, dar realitatea e ca din visele pe care reusim sa le percepem, si vrem sa iesim, de regula iesim prin trezire. Stiu ca visul inceteaza probabil de mai multe ori cind inca dormim, dar de regula cind constientza incearca sa preia controlul, visul te termina prin trezire. Da, logica e cam ciudata, si probabil aiuristica din moment ce nu am studiat bine subiectul pentru a stapini fenomenul si terminologia, si ce fac este doar sa explic senzatiile percepute.
Ceva mai tirziu m-am trezit. Chiar fusese vis. Acum la rememorare detaliile s-au estompat, certitudinea acelei luciditati a disparut, si ramine explicatia logica si anume ca am visat ca eram lucid. Pentru cei ce studiaza fenomenul poate ar fi interesant acel detaliu ca din acest tip de vis viu nu am iesit direct ci creierul a tranzitat prin starea de somn, stabilind o legatura cu stadiile creierului/somnului, unde alpha beta theta sau mai stiu eu care.
miercuri, 29 septembrie 2010
vineri, 23 iulie 2010
Castraveti fierti
E vara bine, tarabele sint pline. Sint ele pline si iarna, dar mai scumpe, asa ca e vremea de borcane. Zarzarele si ceva piersici si-au gasit culcush deja la mine in camara, Castravetii deasemeni. vreo 20 de borcane sint prea suficiente, dar mi-au ramas ceva castraveti de la tura trecuta. O tura e cit incape in oala. 5 borcane mari de 700 grame, si unu mic de 300, ca ramine loc in centru.
E procedeu vechi de conservare, cunoscut sub numele de bain-marie, si pe care eu il numeam bain-marin, dupa cum mi se paruse ca spun cei ce la care il invatasem. Asta pina acum 2 minute cind m-am uitat in wikipedia ca sa fiu sigur ca scriu corect. Eram convins ca popular numele e chiar dupa ureche transmis, si de fapt ce facem noi, adica sa sterilizam borcanele prin clocotire, nu e chiar bain-marie, care e ceva asemanator.
Ei bine, umplu eu 4 borcane cu castraveti, ala mic cu un mar, si mai aveam unu mare. N-aveam chef sa pun ultimele doua mere acolo, asa ca pun sfecla rosie. Asta practic trebuie fiarta mai intii, curatzata, pusa la borcan, si apoi sterilizata iar. Compotul si castravetii e suficient sa fie dati in clocot 5 minute, cit sa se sterilizeze. Deci sfecla urma sa ramina cruda, dar am decis ca dupa aia o pun separat sa o mai fierb vreo ora.
In fine. 5 borcane imi iau cam 2 ore sa le pregatesc, asta pt ca circul intre calculator si bucatarie, ca sa mai verific posta, mai dau un click la jocuri, si asa ora normala pt cele 5 borcane se face doua. Acum borcanele erau aproape gata, mai aveam nevoie sa pun doar sfecla, pe care trebuia sa o curatz ca pe cartofi, si sa prajesc doua oua pt ca ma taia foamea. Dar ma ia domn redactor sef ca mai e nevoie de umplut juma de pagina, si ca trebuie acum. Las masa, amin sfecla, si termin treaba, fiind necesare vreo doua ore, care se duceau spre miezul noptii, si daca ma duceam sa maninc, sa curatz sfecla sa termin cu capacele sa pun la fiert, ca sa se termine de fiert pina terminam de scris, insemna sa il tin tirziu pe amicul meu. Incerc sa ma oblig sa ma culc inainte de 12 de vreo luna, si aproape am reusit, dar munca e munca, nu o sa mor din aminind cu o zi reglarea programului. Termin, predau, si dupa 11 imi vad de ale mele. Oala e la fiert.
Revin aici, mai pierd vreo ora. Asta e partea cea mai usoara. Cind e vorba de pierdut timpul pe calculator, sau pe net mai ales, nu poate fi ceva mai usor. Verific oala, fierbe dar inca nu clocoteste. Mai tirziu trec iar, clocoteste, dar trebuie sa mai stea vreo 5 minute. In mod normal trebuia sa inchid calculatorul, si pina ma mai foiam cele 5 minute treceau. Dar mai tentant era sa le foiesc pe net. Cred ca cele 5 minute s-au facut vreo jumate de ora, si pe la 2 abia inchid calculatorul si bag cornul in perna. Cald, asa ca m-am foit trezindu-ma ce citeva ori, si pe la rasarit probabil doua sau trei ore mai tirziu, trag o tura pina in bucatarie ca sa beau ceva. Geamul la usa e aburit, si miroase a fum. Ba sa fie, iar visez, ce poa sa fie? Si imi aduc aminte ca dupa cele 5 minute nu am mai revenit sa inchid. Drace, mi-ai copt-o iar. Apa se terminase si borcanele clar au plesnit. Intru, inchid resoul, geamul era deschis deja, asa ca o tai inapoi in pat.
Cita oftica poate sa ma sece pentru 5 lei marfa cit era in borcane. Dar de fapt nu e marfa si nici borcanele, ci ideea ca iar am prajit ceva ce trebuia fiert. Am prajit ceaiul de zeci de ori. Am trimis sarmalele pe tavan de citeva ori. Nu de batrinete o sa mor, ci de ceai prajit. In ultimul an m-am concentrat pe ideea de a fi atent, si n-am mai prajit decit o supa. Si acum na, am comis-o iar. Pe la noua ma trezesc, inspectez borcanele, sint inca prea calde, asa ca le las si mai trag o tura de somn fiind prea ofticat ca sa ma scol la 9 cum era propunerea. La 11 imi iau inima in dinti, si ridic un borcan asteptind sa se destrame in mina mea, dar surpriza, e intreg. E chiar cel cu sfecla. Un lucru bun tot a iesit. Nu trebuie sa mai fierb sfecla. Il ridic si pe cel mic cu compot, piriie, dar e scrumul de sub el. E si asta intact. Sperantele imi renasc, desi nu se poate sa nu fie cel putin unul explodat. Si asa a si fost. Cel ce a cedat primul s-a sacrificat pentru binele comunitatii, prelungind deznodamintul suficient cit sa vina salvarea. Cred ca tot el mi-a transmis telepatic a mi-e sete.
Bun, deci acum am un borcan cu sfecla fiarta numa bine, idem un compot cu mere, dar si trei de castraveti fierti. O tura precedenta cam la fel, cele 5 minute se lungisera spre juma de ora, si am testat sa vad cam cum sint, si mdeah, merg, da numa crocanti nu se mai cheama.
Mai revin mai spre toamna ca sa va spun ce senzatie culinara poate provoca noua inventie involuntara, castravetul fiert.
E procedeu vechi de conservare, cunoscut sub numele de bain-marie, si pe care eu il numeam bain-marin, dupa cum mi se paruse ca spun cei ce la care il invatasem. Asta pina acum 2 minute cind m-am uitat in wikipedia ca sa fiu sigur ca scriu corect. Eram convins ca popular numele e chiar dupa ureche transmis, si de fapt ce facem noi, adica sa sterilizam borcanele prin clocotire, nu e chiar bain-marie, care e ceva asemanator.
Ei bine, umplu eu 4 borcane cu castraveti, ala mic cu un mar, si mai aveam unu mare. N-aveam chef sa pun ultimele doua mere acolo, asa ca pun sfecla rosie. Asta practic trebuie fiarta mai intii, curatzata, pusa la borcan, si apoi sterilizata iar. Compotul si castravetii e suficient sa fie dati in clocot 5 minute, cit sa se sterilizeze. Deci sfecla urma sa ramina cruda, dar am decis ca dupa aia o pun separat sa o mai fierb vreo ora.
In fine. 5 borcane imi iau cam 2 ore sa le pregatesc, asta pt ca circul intre calculator si bucatarie, ca sa mai verific posta, mai dau un click la jocuri, si asa ora normala pt cele 5 borcane se face doua. Acum borcanele erau aproape gata, mai aveam nevoie sa pun doar sfecla, pe care trebuia sa o curatz ca pe cartofi, si sa prajesc doua oua pt ca ma taia foamea. Dar ma ia domn redactor sef ca mai e nevoie de umplut juma de pagina, si ca trebuie acum. Las masa, amin sfecla, si termin treaba, fiind necesare vreo doua ore, care se duceau spre miezul noptii, si daca ma duceam sa maninc, sa curatz sfecla sa termin cu capacele sa pun la fiert, ca sa se termine de fiert pina terminam de scris, insemna sa il tin tirziu pe amicul meu. Incerc sa ma oblig sa ma culc inainte de 12 de vreo luna, si aproape am reusit, dar munca e munca, nu o sa mor din aminind cu o zi reglarea programului. Termin, predau, si dupa 11 imi vad de ale mele. Oala e la fiert.
Revin aici, mai pierd vreo ora. Asta e partea cea mai usoara. Cind e vorba de pierdut timpul pe calculator, sau pe net mai ales, nu poate fi ceva mai usor. Verific oala, fierbe dar inca nu clocoteste. Mai tirziu trec iar, clocoteste, dar trebuie sa mai stea vreo 5 minute. In mod normal trebuia sa inchid calculatorul, si pina ma mai foiam cele 5 minute treceau. Dar mai tentant era sa le foiesc pe net. Cred ca cele 5 minute s-au facut vreo jumate de ora, si pe la 2 abia inchid calculatorul si bag cornul in perna. Cald, asa ca m-am foit trezindu-ma ce citeva ori, si pe la rasarit probabil doua sau trei ore mai tirziu, trag o tura pina in bucatarie ca sa beau ceva. Geamul la usa e aburit, si miroase a fum. Ba sa fie, iar visez, ce poa sa fie? Si imi aduc aminte ca dupa cele 5 minute nu am mai revenit sa inchid. Drace, mi-ai copt-o iar. Apa se terminase si borcanele clar au plesnit. Intru, inchid resoul, geamul era deschis deja, asa ca o tai inapoi in pat.
Cita oftica poate sa ma sece pentru 5 lei marfa cit era in borcane. Dar de fapt nu e marfa si nici borcanele, ci ideea ca iar am prajit ceva ce trebuia fiert. Am prajit ceaiul de zeci de ori. Am trimis sarmalele pe tavan de citeva ori. Nu de batrinete o sa mor, ci de ceai prajit. In ultimul an m-am concentrat pe ideea de a fi atent, si n-am mai prajit decit o supa. Si acum na, am comis-o iar. Pe la noua ma trezesc, inspectez borcanele, sint inca prea calde, asa ca le las si mai trag o tura de somn fiind prea ofticat ca sa ma scol la 9 cum era propunerea. La 11 imi iau inima in dinti, si ridic un borcan asteptind sa se destrame in mina mea, dar surpriza, e intreg. E chiar cel cu sfecla. Un lucru bun tot a iesit. Nu trebuie sa mai fierb sfecla. Il ridic si pe cel mic cu compot, piriie, dar e scrumul de sub el. E si asta intact. Sperantele imi renasc, desi nu se poate sa nu fie cel putin unul explodat. Si asa a si fost. Cel ce a cedat primul s-a sacrificat pentru binele comunitatii, prelungind deznodamintul suficient cit sa vina salvarea. Cred ca tot el mi-a transmis telepatic a mi-e sete.
Bun, deci acum am un borcan cu sfecla fiarta numa bine, idem un compot cu mere, dar si trei de castraveti fierti. O tura precedenta cam la fel, cele 5 minute se lungisera spre juma de ora, si am testat sa vad cam cum sint, si mdeah, merg, da numa crocanti nu se mai cheama.
Mai revin mai spre toamna ca sa va spun ce senzatie culinara poate provoca noua inventie involuntara, castravetul fiert.
luni, 5 iulie 2010
Gura mica
O femeie batuta rau se duce la doctor.
Doctorul: -Ce s-a intamplat ?
-Nu stiu ce sa ma mai fac. De fiecare data cand sotul meu vine acasa baut, ma bate de ma rupe.
-Am un leac foarte bun pentru asta. Cand sotul tau vine acasa baut, tu imediat iei o cana de ceai de musetel si faci gargara si tot faci gargara. Doua saptamani mai tarziu, femeia, aratand proaspata si renascuta, se intoarce la doctor.
-A fost o idee stralucita. De fiecare data cand sotul meu venea acasa baut, eu faceam doar gargara cu ceai de musetel, si el nici macar o data nu m-a atins.
-Vezi daca-ti tii gura ?
Doctorul: -Ce s-a intamplat ?
-Nu stiu ce sa ma mai fac. De fiecare data cand sotul meu vine acasa baut, ma bate de ma rupe.
-Am un leac foarte bun pentru asta. Cand sotul tau vine acasa baut, tu imediat iei o cana de ceai de musetel si faci gargara si tot faci gargara. Doua saptamani mai tarziu, femeia, aratand proaspata si renascuta, se intoarce la doctor.
-A fost o idee stralucita. De fiecare data cand sotul meu venea acasa baut, eu faceam doar gargara cu ceai de musetel, si el nici macar o data nu m-a atins.
-Vezi daca-ti tii gura ?
vineri, 25 iunie 2010
Iarasi despre spam
Ziceam mai ieri ca s-au vapucat si vacarii de smecherii pe net.
Cea mai frecventa este incercarea de a se obtine numele si adresa.
Ce vor sa faca cu datele astea nu stiu pt ca oricum datele astea pot fi gasite online.
Am auzit ca ar face conturi false/imprumuturi la banci, ulterior venindu-ti tie portarelul acasa ca sa platesti "imprumutul". Dar nu am auzit pe nimeni sa se plinga sa fi patit asta. Si totusi smecheria asa cu nu stiu ce printz din nigeria fugarit de autoritati si care vrea sa isi traga averea din conturi secrete se perpetueaza de cind stiu netul.
Aaaa, mi-am amintit, de fapt nu e ca iti cer adresa ci ulterior tre sa platesti in avans ceva taxe de transfer...
Dar povestea tot evolueaza, ca printul nigerian e cine stie ce printz alta tzara, sau mai stiu eu ce om de afaceri.
Azi am primit ultima varianta. Eroul este un fel de Armani, mort acu juma de an. Si pentru credibilitate in email se da si link catre articolul din wikipedia despre acest Alexander McQueen, http://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_McQueen.
Dar faza cea mai dura e ca la sfirsitul articolului aparea stirea cum ca o multime de scammeri ii utilizeaza numele pt fraude :))
Ori scammerii au pierdut din vedere detaliul asta necitind tot articolul ori sint atit de siguri pe prostia clientilor lor, ca au dat link catre informatia care ii demasca, fara nici o grija :)
Cea mai frecventa este incercarea de a se obtine numele si adresa.
Ce vor sa faca cu datele astea nu stiu pt ca oricum datele astea pot fi gasite online.
Am auzit ca ar face conturi false/imprumuturi la banci, ulterior venindu-ti tie portarelul acasa ca sa platesti "imprumutul". Dar nu am auzit pe nimeni sa se plinga sa fi patit asta. Si totusi smecheria asa cu nu stiu ce printz din nigeria fugarit de autoritati si care vrea sa isi traga averea din conturi secrete se perpetueaza de cind stiu netul.
Aaaa, mi-am amintit, de fapt nu e ca iti cer adresa ci ulterior tre sa platesti in avans ceva taxe de transfer...
Dar povestea tot evolueaza, ca printul nigerian e cine stie ce printz alta tzara, sau mai stiu eu ce om de afaceri.
Azi am primit ultima varianta. Eroul este un fel de Armani, mort acu juma de an. Si pentru credibilitate in email se da si link catre articolul din wikipedia despre acest Alexander McQueen, http://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_McQueen.
Dar faza cea mai dura e ca la sfirsitul articolului aparea stirea cum ca o multime de scammeri ii utilizeaza numele pt fraude :))
Ori scammerii au pierdut din vedere detaliul asta necitind tot articolul ori sint atit de siguri pe prostia clientilor lor, ca au dat link catre informatia care ii demasca, fara nici o grija :)
marți, 22 iunie 2010
Site in constructie
Luna trecuta brusc constat un trafic crescut pe strada mea. Regimentul 11 Siret unde am fost plantat acum patru decenii jumate este o acolada, care iese din, si reintra in Strada Brailei, una din arterele principale ale Galatiului. Pe harta se vede mai bine:
View Ehomba in a larger map
Strada asta, principala in cartierul meu, este destul de putin circulata, adica era. De cind ma stiu a existat un traseu de autobuz care trecea si pe aici, dar pentru ca nu stiai cind vine, in afara de pensionari nimeni nu astepta in statie. Era de preferat sa iesi in Brailei cele doua statii din apropiere fiind la cca 700 de metri deci zece minute de mers, unde evident erau mai multe trasee. O vreme acest traseu chiar a fost scos cred ca de pe vremea cind stringeau comunistii cureaua. Apoi dupa revolutie, la citiva ani cred, s-a repus un traseu. Multa vreme nu stiu cum se facea ca din trei iesiri din casa, de doua ori autobuzul tocmai sosea si el in statie. Mai de curind, de citiva ani au faxcut si program la citeva trasee printre care si asta. Bun, zic eu, asa pot sa il prind chiar mai des. Dar ca un facut ori venea mai devreme ori intirzia cel putin zece minute, plus ca la citeva luni se schimba programul asa pe furis fara sa stim, asteptam in statie de mi se acrea cam 9 din zece iesiri, asa ca am revenit la obiceiul vechi de a iesi in Brailei. Ciudat, sansa mea de a il prinde din intimplare a scazut fantastic, nu stiu sa il mai fi prins e doua sau trei ori pe an.
Alta chestie cu strada asta este ca acum vreo zece ani a fost asfaltata. Asfaltata bine. Se stie cum e prin orase, se asfalteaza numai ce e urgent, si e urgent numa cind nu se mai poate circula. Si pt ca strada asta era cam periferica, cind se gaurea astepta si ea cam mult. Ei bine, atunci, probabil pt ca locuia aici cineva influent, s-a asfaltat ca la carte desi erau multe altele mult mai nenorocite si mai circulate. Ulterior au fost facute cum trebuie si cele centrale, ba chiar de mai multe ori datorita traficului. Dar strada asta a ramas brici un deceniu. Acum a cam imbatrinit, au inceput sa apara crapaturi. unele au mai fost cirpite, dar viitorul nu e tocmai luminos.
Dar sa revenim la trafic. Uneori cind brailei e in reparatie traficul e redirectionat pe aici. Idem cind e trafic prea dens si multi ocolesc pe aici. Ei bine, acum parea unul din cazurile alea nefericite, dar parea ca e reparatie pentru ca trecea si microbuze, si autobuze care opreau in statie, desi nu erau traseul local. Dupa vreo trei zile vazind ca nu se potoleste traficul, ma gindeam ca e reparatie mare de nu se mai termina, dar trec pe brailei si nimic. Mai ce sa fie cu microbuze si atitea autobuze pe la poarta mea? Intreb o baba, si observ ca citea ceva pe stilp. Era orarul autobuzelor. Au bagat un traseu de microbuz, plus inca doua de autobuz pe aici.
Acum ce sa fac? Sa ma bucur ca am sanse sa plec motorizat fara sa mai astept prea mult sau sa pling soarta asfaltului care va ceda curind victima a traficului greu impatrit? Da, a doua varianta m-a atins mai mult. Personal as fi preferat sa se taie tot traficul si sa faca zona de biciclete :) Pe harta se vede clar ca asta e zona cea mai verde din oras. Si se merita sa stai aici in ciuda faptului ca blocurile sint cele mai vechi si cam nesigure, plus ca tevaria e cam nenorocita. In fine asta e viatza.
Dar daca tot sint trasee mai multe macar sa ma folosesc de ele. Ca sa notez orarul, e durere sa o fac de mina, pt ca sint o gramada de ore de notat, la trei trasee si 2 statii pt ca nu se potrivesc orarele celor doua sensuri. Camera foto nu mai am ca sa le trag in poza cum faceam pina anul trecut cind mi-a sucombat fujiul, asa ca momentan ma multumeam sa ma uit daca e ceva ce urma sa vina cind ieseam din casa. Dar intr-o zi observ cu bucurie intr-o alta statie, nu cele doua de la mine, o informatie noua sub orarul traseelor.
PENTRU MAI MULTE DETALII CONSULTATI SITUL NOSTRU.
Uraaa imi zic eu, am orarul la indemina fara sa ma mai chinui sa copiez de mina sau sa astept pina imi creste camera foto. De fapt era si timpul, in olanda anul trecut am vazut ca se poate consulta online orarul oricarui traseu. Si sigur nu sint online doar de anul trecut. Ajung bucuros acasa, intru pe site, si ce vad? :
Damn, si doar stiam proverbul, nu te bucura prea tare ca sa nu fie dezamagirea prea mare.
Site in constructie. Doamne ce ma agaseaza chestiile de genul asta. Orice site care se respecta adauga mereu ceva nou deci este in constructie, dar anunturi din astea nu se mai fac de vreun deceniu. Pe vremea aia voia sa se laude omul ca are site, baga doua paginutze, care contineau linkuri catre ce mai visa el sa puna pe site, vise care online se concretizau sub forma de astfel de semne. In ziua de azi nu se mai face asa ceva. Siturile se aplica precum stampilele, 5 minute si ai site. Ca e gol si fara continut la care apoi muncesti o viatza asta e alta problema. Dar macar ai ceva acolo ca sa vada omu cind intra pe site, si intr-o saptamina pui destul continut ca sa fii ok. Dar acum la o luna de cind verific situl asta e neschimbat.
Cred ca au gresit semnul. Cind se construieste se vede construindu-se, dar aici nu se vede nimic. Ar trebui un semn cu un peste, o broasca ceva, si sa scrie
View Ehomba in a larger map
Strada asta, principala in cartierul meu, este destul de putin circulata, adica era. De cind ma stiu a existat un traseu de autobuz care trecea si pe aici, dar pentru ca nu stiai cind vine, in afara de pensionari nimeni nu astepta in statie. Era de preferat sa iesi in Brailei cele doua statii din apropiere fiind la cca 700 de metri deci zece minute de mers, unde evident erau mai multe trasee. O vreme acest traseu chiar a fost scos cred ca de pe vremea cind stringeau comunistii cureaua. Apoi dupa revolutie, la citiva ani cred, s-a repus un traseu. Multa vreme nu stiu cum se facea ca din trei iesiri din casa, de doua ori autobuzul tocmai sosea si el in statie. Mai de curind, de citiva ani au faxcut si program la citeva trasee printre care si asta. Bun, zic eu, asa pot sa il prind chiar mai des. Dar ca un facut ori venea mai devreme ori intirzia cel putin zece minute, plus ca la citeva luni se schimba programul asa pe furis fara sa stim, asteptam in statie de mi se acrea cam 9 din zece iesiri, asa ca am revenit la obiceiul vechi de a iesi in Brailei. Ciudat, sansa mea de a il prinde din intimplare a scazut fantastic, nu stiu sa il mai fi prins e doua sau trei ori pe an.
Alta chestie cu strada asta este ca acum vreo zece ani a fost asfaltata. Asfaltata bine. Se stie cum e prin orase, se asfalteaza numai ce e urgent, si e urgent numa cind nu se mai poate circula. Si pt ca strada asta era cam periferica, cind se gaurea astepta si ea cam mult. Ei bine, atunci, probabil pt ca locuia aici cineva influent, s-a asfaltat ca la carte desi erau multe altele mult mai nenorocite si mai circulate. Ulterior au fost facute cum trebuie si cele centrale, ba chiar de mai multe ori datorita traficului. Dar strada asta a ramas brici un deceniu. Acum a cam imbatrinit, au inceput sa apara crapaturi. unele au mai fost cirpite, dar viitorul nu e tocmai luminos.
Dar sa revenim la trafic. Uneori cind brailei e in reparatie traficul e redirectionat pe aici. Idem cind e trafic prea dens si multi ocolesc pe aici. Ei bine, acum parea unul din cazurile alea nefericite, dar parea ca e reparatie pentru ca trecea si microbuze, si autobuze care opreau in statie, desi nu erau traseul local. Dupa vreo trei zile vazind ca nu se potoleste traficul, ma gindeam ca e reparatie mare de nu se mai termina, dar trec pe brailei si nimic. Mai ce sa fie cu microbuze si atitea autobuze pe la poarta mea? Intreb o baba, si observ ca citea ceva pe stilp. Era orarul autobuzelor. Au bagat un traseu de microbuz, plus inca doua de autobuz pe aici.
Acum ce sa fac? Sa ma bucur ca am sanse sa plec motorizat fara sa mai astept prea mult sau sa pling soarta asfaltului care va ceda curind victima a traficului greu impatrit? Da, a doua varianta m-a atins mai mult. Personal as fi preferat sa se taie tot traficul si sa faca zona de biciclete :) Pe harta se vede clar ca asta e zona cea mai verde din oras. Si se merita sa stai aici in ciuda faptului ca blocurile sint cele mai vechi si cam nesigure, plus ca tevaria e cam nenorocita. In fine asta e viatza.
Dar daca tot sint trasee mai multe macar sa ma folosesc de ele. Ca sa notez orarul, e durere sa o fac de mina, pt ca sint o gramada de ore de notat, la trei trasee si 2 statii pt ca nu se potrivesc orarele celor doua sensuri. Camera foto nu mai am ca sa le trag in poza cum faceam pina anul trecut cind mi-a sucombat fujiul, asa ca momentan ma multumeam sa ma uit daca e ceva ce urma sa vina cind ieseam din casa. Dar intr-o zi observ cu bucurie intr-o alta statie, nu cele doua de la mine, o informatie noua sub orarul traseelor.
PENTRU MAI MULTE DETALII CONSULTATI SITUL NOSTRU.
Uraaa imi zic eu, am orarul la indemina fara sa ma mai chinui sa copiez de mina sau sa astept pina imi creste camera foto. De fapt era si timpul, in olanda anul trecut am vazut ca se poate consulta online orarul oricarui traseu. Si sigur nu sint online doar de anul trecut. Ajung bucuros acasa, intru pe site, si ce vad? :
SITE IN CONTRUCTIE
Site in constructie. Doamne ce ma agaseaza chestiile de genul asta. Orice site care se respecta adauga mereu ceva nou deci este in constructie, dar anunturi din astea nu se mai fac de vreun deceniu. Pe vremea aia voia sa se laude omul ca are site, baga doua paginutze, care contineau linkuri catre ce mai visa el sa puna pe site, vise care online se concretizau sub forma de astfel de semne. In ziua de azi nu se mai face asa ceva. Siturile se aplica precum stampilele, 5 minute si ai site. Ca e gol si fara continut la care apoi muncesti o viatza asta e alta problema. Dar macar ai ceva acolo ca sa vada omu cind intra pe site, si intr-o saptamina pui destul continut ca sa fii ok. Dar acum la o luna de cind verific situl asta e neschimbat.
Cred ca au gresit semnul. Cind se construieste se vede construindu-se, dar aici nu se vede nimic. Ar trebui un semn cu un peste, o broasca ceva, si sa scrie
SITE LASAT BALTA.
Si eu care ii laudasem in sinea mea :(
Azi e 22 iunie. Sint curios cind va aparea vreo miscare. Va tzin la curent
..........................................................
Actualizare doar o saptamina mai tirziu.
Intru iar, si surpriza, situl e in stare de functionare. Era sa pun pariu ca mai sta asa doua luni, si na ca pierdeam pariul. A stat doar o luna de cind am observat, si doar inca o saptamina de cind mi s-a si pus pata asteptind, si am scris articolul asta. Sint vizitatorul 256 :)
Felicitari pt reusita, chiar asa tardiva. Si guvernul ii felicita, cu o reducere de 25% la salariu. :(
..........................................................
Actualizare doar o saptamina mai tirziu.
Intru iar, si surpriza, situl e in stare de functionare. Era sa pun pariu ca mai sta asa doua luni, si na ca pierdeam pariul. A stat doar o luna de cind am observat, si doar inca o saptamina de cind mi s-a si pus pata asteptind, si am scris articolul asta. Sint vizitatorul 256 :)
Felicitari pt reusita, chiar asa tardiva. Si guvernul ii felicita, cu o reducere de 25% la salariu. :(
luni, 3 mai 2010
S-au apucat vacarii de phishing
Cred ca ati auzit de virusul ala albanez. E un banc vechi de cind calculatoarele si virusii.
Virusul asta aparea sub forma unui email care te informa ca e un virus albanez, mai slabutz, din cauza ca nu prea au calculatoare si carti ca sa invete programare adevarata, dar ca sa isi faca si el treaba, te roaga sa il dai mai departe, si sa iti stergi singur citeva fisiere din sistemul de operare.
Banc slab la prima vedere dar cu greutate pentru cei ce gusta comicul absurdului.
Presupun ca deja stim cu totii ce e aia phishing.
Ei bine azi am primit in Bulk un phishing albanez. Poza e mai jos.
Virusul asta aparea sub forma unui email care te informa ca e un virus albanez, mai slabutz, din cauza ca nu prea au calculatoare si carti ca sa invete programare adevarata, dar ca sa isi faca si el treaba, te roaga sa il dai mai departe, si sa iti stergi singur citeva fisiere din sistemul de operare.
Banc slab la prima vedere dar cu greutate pentru cei ce gusta comicul absurdului.
Presupun ca deja stim cu totii ce e aia phishing.
Ei bine azi am primit in Bulk un phishing albanez. Poza e mai jos.
Acum vreo citiva ani, dupa ce am aflat ce e ala phishing, am tot stat si m-am minunat cum de unii sint atit de fraieri sa isi bage parola la un cont important pe un site care nu are adresa URL clara.
Dar ideea e ca uneori din viteza uiti sa verifici. O data si eu am dat click din email "provenit" de la paypal, si noroc ca m-a salvat google pt ca a blocat accesul.
Totusi ca sa faci phishing ai nevoie de un pic de cunostinte ca sa clonezi la nivel grafic un site important.
Asta de care zic, nu prea pregatit, s-a gasit sa imi ceara si mie un pic parola de la yahoo cu imprumut.
Acu uitati-va un pic la mailul ala. Nici macar nu au pus un form, cer datele simplu in mod text, cu un simplu reply la email.
Teribil, cumplit de teribil.
Si cu inca un pic de atentie mai vedem si ceva alunecari gramatice :
co-operation. We apologize for any inconvinience.
Dupa ce am reusit sa ma opresc din ris am zis sa vad daca adresa asta e reala sau a fost creata cu ocazia asta.
Suprinzator, chiar e reala, Google intorcind 7 rezultate, si constat ca proprietara emailului profeseaza ceva prin domeniul zootehnic pentru ca are anunturi in care vinde baloti de fin, un tractor vechi, si inchiriaza cai.
Ma opresc aici cu analiza pentru ca iese din categoria umorului. Dar ma gindesc ca daca vacarii s-au apucat de phishing poate ar fi cazul sa ma apuc si eu de ceva mai inteligent. Ceva precum ar fi lansarea de sateliti sau neurochirurgie.
Aha, si nu uitati sa va lasati in comentariu parola si userul de la contul de mail, sau mai bine de la paypal. ;)
marți, 20 aprilie 2010
Vise
Visez. Visez la greu. Vorba lu Bacovia, visez noaptea visez ziua, visez pe inserat visez neincetat, sau cam asa ceva.
Nu o sa ma leg aici de fanteziile cu ochii deschisi, sau alte rude ale visului clasic, ci voi aborda numai strict visul din starea de somn. Am in vise o fantezie debordanta. Deseori le povestesc celor ce se intimpla sa fie in preajma, dar rareori le-am dat mai departe si in scris. Cred ca m-am gindit sa le aloc si o sectiune in acest blog, dar avind in vedere ca aici e vorba de intimplari de peste gard, se vede ca am votat impotriva acestei idei.
Probabil am gresit, pt ca si visele se iontimpla dincolo de gard. E drept ca nu se intimpla peste gard in curtea vecinului sau in strada, ci dincolo de gardul ce desparte realitatea de fantezie.
Acum ca am decis sa aloc mai mult timp si spatiu acestui blog, o sectie va fi rezervata si viselor. Va trebui sa cenzurez mult, sa las doar ceea ce este efectiv amuzant, sau plin de fantezie.
Visul actual clar este influentat de evenimentele de ieri cind frunzaream niste filme si am vazut la inceputul unuia, celebrele reflectoare, iar la inceputul unui Harry Potter emblema WB ce plutea printre fantastici si amenintatori nori.
In filmul meu personal priveam un cer asemanator, de undeva dintr-o casa, ce nu coincide ce vreun loc unde am locuit pentru ca se vedea cimp deschis pina in departare. E noapte, si norii nu foarte densi abia lasa lumina stelelor sa faca vizibil orizontul si relieful. De deasupra orizontului din departare, dinspre stinga un imens reflector taie intunericul. Nu pot sti daca fenomenul se intimpla la 10 km distanta, 100 sau poate zece mii, dar clar nu este in apropiere, si aceasta sursa de lumina, evident este ceva de domeniul fantasticului.
Nu se poate sa fiu singurul martor a unui asemenea spectacol, si ii spun fratelui meu mai mic care dormea alaturi, sa se ridice si sa priveasca. Probabuil semiadormit refuza sa se scoale si bombane ceva. Sint prea hipnotizat pentru a intoarce privirea, si sa incerc sa il conving sa se ridice. Tulumba de lumina porneste de undeva putin deasupra orizontului, si se ridica inspre dreapta spre inaltimi intr-un unghi de vreo 30 de grade in raport cu orizontul. De asemeni, razele nu sint perfect paralele, ci putin sub forma de con.
Nu dupa mult timp consistentza luminii se modifica in interiorul manunchiului de raze, formind un alt tub de lumina mai intensa, care in scurt timp incepe sa spiraleze in interiorul tubului original. Nu am puterea de a rationa si intelege ce se intimpla, de parca mai inainte intelegeam ceva :), dar stiu ca trebuie sa vada si fratele meu, si il indemn mai vehement sa se ridice. Vehementa mea nu il misca nici un mm. Acum treaz, realizez ca ceea ce initial parea un spot de lumina, datorita spiralei interne mai luminoase, nu putea fi lumina, ci un flux de gaze ionizate, sau cam asa ceva, precum in tuburile fluorescente, in care uneori am vazut astfel de spirale.
De asemeni, nu dureaza mult si peisajul se modifica. Acum se vede si sursa fenomenului care e o structura putin luminiscenta, cumva ovoidala. Se apropie extrem de rapid, zburind lateral, si nu pe directia in care e indreptat "farul". In citeva secunde deja lumineaza terenul din jurul casei, trece de casa undeva inspre spate, se indeparteaza, dar nu foarte mult, timp in care deja sint convins ca exista extraterestri. Nu ca inainte nu as fi acceptat posibilitatea ca ei sa existe, dar nu aveam nici macar o dovada credibila.
Nu am timp sa mai insist pe linga ala mic sa se trezeasca, si deja regret ca nu am reusit sa il fac sa se miste, sa fie si el martor. Acum clar nu o sa ma creada. Dar lumina nu dispare dupa cum era de asteptat, si dupa umbra casei se vede clar ca jucaria a ocolit punctul in care se afla casa, si revine pe partea dreapta. Se roteste in cerc pe deasupra si urmaresc jocul de lumini si umbre, desi imensul spot nu imi mai este vizibil. In plus remarc un zumzet puternic pe o frecventza joasa, ceea ce imi confirma provenienta de ordin tehnologic. Acum de ce am decis eu ca orice obiect care emite un sunet asemanator unui transformator de inalta tensiune trebuie neaparat sa fie de provenienta tehnologica, si nu poate fi un imens licurici ventrilog, nu ma mai intreba.
Era clar ca trebuie sa il trezesc pe ala o data, ca daca era sa ne manince, trebuia sa stie macar ce l-a mincat. Dar pina sa il trezesc... m-am trezit eu inaintea lui si filmul s-a terminat. Astept seria a doua.
Nu o sa ma leg aici de fanteziile cu ochii deschisi, sau alte rude ale visului clasic, ci voi aborda numai strict visul din starea de somn. Am in vise o fantezie debordanta. Deseori le povestesc celor ce se intimpla sa fie in preajma, dar rareori le-am dat mai departe si in scris. Cred ca m-am gindit sa le aloc si o sectiune in acest blog, dar avind in vedere ca aici e vorba de intimplari de peste gard, se vede ca am votat impotriva acestei idei.
Probabil am gresit, pt ca si visele se iontimpla dincolo de gard. E drept ca nu se intimpla peste gard in curtea vecinului sau in strada, ci dincolo de gardul ce desparte realitatea de fantezie.
Acum ca am decis sa aloc mai mult timp si spatiu acestui blog, o sectie va fi rezervata si viselor. Va trebui sa cenzurez mult, sa las doar ceea ce este efectiv amuzant, sau plin de fantezie.
Visul actual clar este influentat de evenimentele de ieri cind frunzaream niste filme si am vazut la inceputul unuia, celebrele reflectoare, iar la inceputul unui Harry Potter emblema WB ce plutea printre fantastici si amenintatori nori.
In filmul meu personal priveam un cer asemanator, de undeva dintr-o casa, ce nu coincide ce vreun loc unde am locuit pentru ca se vedea cimp deschis pina in departare. E noapte, si norii nu foarte densi abia lasa lumina stelelor sa faca vizibil orizontul si relieful. De deasupra orizontului din departare, dinspre stinga un imens reflector taie intunericul. Nu pot sti daca fenomenul se intimpla la 10 km distanta, 100 sau poate zece mii, dar clar nu este in apropiere, si aceasta sursa de lumina, evident este ceva de domeniul fantasticului.
Nu se poate sa fiu singurul martor a unui asemenea spectacol, si ii spun fratelui meu mai mic care dormea alaturi, sa se ridice si sa priveasca. Probabuil semiadormit refuza sa se scoale si bombane ceva. Sint prea hipnotizat pentru a intoarce privirea, si sa incerc sa il conving sa se ridice. Tulumba de lumina porneste de undeva putin deasupra orizontului, si se ridica inspre dreapta spre inaltimi intr-un unghi de vreo 30 de grade in raport cu orizontul. De asemeni, razele nu sint perfect paralele, ci putin sub forma de con.
Nu dupa mult timp consistentza luminii se modifica in interiorul manunchiului de raze, formind un alt tub de lumina mai intensa, care in scurt timp incepe sa spiraleze in interiorul tubului original. Nu am puterea de a rationa si intelege ce se intimpla, de parca mai inainte intelegeam ceva :), dar stiu ca trebuie sa vada si fratele meu, si il indemn mai vehement sa se ridice. Vehementa mea nu il misca nici un mm. Acum treaz, realizez ca ceea ce initial parea un spot de lumina, datorita spiralei interne mai luminoase, nu putea fi lumina, ci un flux de gaze ionizate, sau cam asa ceva, precum in tuburile fluorescente, in care uneori am vazut astfel de spirale.
De asemeni, nu dureaza mult si peisajul se modifica. Acum se vede si sursa fenomenului care e o structura putin luminiscenta, cumva ovoidala. Se apropie extrem de rapid, zburind lateral, si nu pe directia in care e indreptat "farul". In citeva secunde deja lumineaza terenul din jurul casei, trece de casa undeva inspre spate, se indeparteaza, dar nu foarte mult, timp in care deja sint convins ca exista extraterestri. Nu ca inainte nu as fi acceptat posibilitatea ca ei sa existe, dar nu aveam nici macar o dovada credibila.
Nu am timp sa mai insist pe linga ala mic sa se trezeasca, si deja regret ca nu am reusit sa il fac sa se miste, sa fie si el martor. Acum clar nu o sa ma creada. Dar lumina nu dispare dupa cum era de asteptat, si dupa umbra casei se vede clar ca jucaria a ocolit punctul in care se afla casa, si revine pe partea dreapta. Se roteste in cerc pe deasupra si urmaresc jocul de lumini si umbre, desi imensul spot nu imi mai este vizibil. In plus remarc un zumzet puternic pe o frecventza joasa, ceea ce imi confirma provenienta de ordin tehnologic. Acum de ce am decis eu ca orice obiect care emite un sunet asemanator unui transformator de inalta tensiune trebuie neaparat sa fie de provenienta tehnologica, si nu poate fi un imens licurici ventrilog, nu ma mai intreba.
Era clar ca trebuie sa il trezesc pe ala o data, ca daca era sa ne manince, trebuia sa stie macar ce l-a mincat. Dar pina sa il trezesc... m-am trezit eu inaintea lui si filmul s-a terminat. Astept seria a doua.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)