joi, 3 iulie 2008

Esti

Esti puternic...
Cand, desi suferi, poti sa zambesti.

Esti curajos...
cand iti depasesti frica si ii ajuti si pe altii sa faca la fel.

Esti fericit...
cand vezi o floare si esti recunoscator pentru aceasta binecuvantare.

Esti plin de iubire...
cand propria durere nu te orbeste in fata durerii altora.

Esti intelept...
cand cunosti limitele intelepciunii tale.

Esti sincer...
cand recunosti ca se intampla sa te minti pe tine insuti.

Esti viu...
cand speranta zilei de maine inseamna mai mult pentru tine decat
greseala zilei de ieri.

Esti in crestere...
cand stii cine esti si nu cine vei deveni.

Esti liber...
cand detii controlul asupra ta si nu doresti sa-i controlezi pe
ceilalti.

Esti onorabil...
cand consideri ca e o onoare sa-i onorezi pe ceilalti.

Esti generos...
cand poti primi intr-un mod la fel de dulce pe cat poti oferi.

Esti umil...
cand nu stii cat de umil esti.

Esti ganditor/corect. ..
cand ma vezi asa cum sunt si ma tratezi asa cum esti tu.

Esti plin de compasiune.. .
cand le ierti altora greselile si defectele pe care nu ti le ierti
tie.

Esti frumos...
cand nu ai nevoie de o oglinda sa-ti confirme acest lucru.

Esti bogat...
cand nu mai ai nevoie de nimic mai mult decat ceea ce ai.

Esti tu insuti...
cand esti impacat cu ...ceea ce nu esti.

Un comentariu:

Costel Pintilie spunea...

Hmmm...
-Sint puternic, dar ma cam tem ca atunci cind voi ajunge pe piscurile cele mai inalte imi cam va pieri zimbetul de pe buze. Si aici e si un truc. Zimbetul calmeaza suferinta :)
-Sint si curajos... din cind in cind ;)
-Si chiar sint fericit. Poate mai fericit decit merit.
-Dar ca sa fiu plin de iubire cred ca ar trebui sa simt durerea altora, dar eu doar o constientizez.
-Iaca na, iar cica sint intelept, dar beleaua e ca nu prea se vede.
-Sincer? Nu prea imi dau seama daca da sau nu. Sint naiv, multi ma mint, si deseori cu succes, dar eu de cite ori incerc sa ma mint, nu reusesc niciodata.
-Viu? Iar sint in ceata. Pentru mine personal, nu e doar speranta zilei de miine, ci chiar certitudinea zilei de miine. Dar incep sa privesc lumea nu ca eu, ci ca noi. Si noi ne cam ducem de ripa, pentru ca prea ne uitam in sus la ziua de miine, si repetam cataclismic greseala zilei de ieri.
-Nu stiu cine voi deveni, dar nici cine sint nu stiu. Mai sint in crestere? Si chiar e nevoie sa cresc?
-Nu prea sint liber, pentru ca cu cit reusesc sa renunt la ideea de a ii controla pe ceilalti, cu atit imi pierd controlul asupra mea.
-Probabil voi fi onorabil cind voi reusi sa ii onorez pe ceilalti ignorind dispretul din ochii lor, ceea ce momentan nu se intimpla.
-Generozitatea mea incepe sa scirtiie din moment ce deseori generozitata altora incepe sa ma acreasca.
-Habar nu am cit de umil sint, si nici daca este cuiva de folos asta.
-Nu sint ginditor/corect, pt ca te vad vultur, dar nu te pot trata ca pe un vierme.
-Nu sint plin de compasiune. Mai am loc.
-Chiar nu am nevoie de oglinda, ultima data cind m-am uitat intr-o oglinda, s-a spart, si de atunci nu am mai folosit nici una.
-He he chiar sint bogat. Chiar nu am nevoie, de mai mult decit ceea ce am. Dar imi doresc un calculator nou. Daca imi doresc am saracit brusc?
-Sint impacat cu ceea ce sint, si ce nu sint, dar nu sint impacat ca ceea ce sintem, si cu ceea ce nu vom fi.

Costel