Nu sînt de acord! Tu ești?

Cookies, prăjiturele. Toată lumea le vrea, asta dacă nu cumva ești deja prea gras sau bolnav.
Dar aici vorbim de alte cookies, alea din calculator.

Și astea sînt fix nimic, adică sînt niște chestii mici, ca multe alte chestii mici din calculator, care nu știm ce fac. Ei știm noi ce fac, adică așa în mare, sînt niște fișiere text care păstrează niște informații. Ceva asemănător sînt fișierele .ini. Și alea păstrează niște informații, e drept de alt gen. dar de alea nu se leagă nimeni. Și mai există și o mulțime de alte fișiere temporare, sau mai puțin temporare care hălăduie prin calculatoarele noastre și de care nu avem habar.

Dar na că pe cookies s-au supărat niște unii. Pe bună sau rea dreptate, n-am idee, dar știu că s-au supărat. Și s-au plîns la autorități, și autoritățile pe bună dreptate au dat lege.

-Băi știi ce? nu mai pui cookies
-Nu se poate fără, și de ce să nu pun dacă omu vrea?
-Păi lu care vrea îi pui.

Și uite așa orice posesor de pagină web trebuie să își informeze vizitatorul că are cookies, și cui nu îi convine, n-are decît să se ducă în altă parte. Sau poate oferi opțiunea de a vizita fără să i se pună cookies, adică nu se va bucura de o experiență optimizată. Dar ce e enervant, e că unii nu oferă această opțiune, ci doar butonul cu sînt de acord.  Practic este aceeași chestie cu simpla informare că vizitarea paginii echivalează cu acordul de a se folosi cookies. Nu-ți convine, pleci. Da, e în regulă, cînd dai click ești conștient că ai acceptat, nu poți motiva că nu ai observat informarea. Dar de ce să mă obligi? Lasă-mă să îți vizitez pagina neoptimizat. Bine, bine, am înțeles, ești un profesionist, nu îți permiți să oferi un serviciu de proastă calitate, așa că cine te vrea să te vrea cu tot cu cookies.

Dar ce mi-a sărit acum dopul la sticla cu muștar, e că m-am lăsat prostit de o reclamă. Mi-am zis, hai să văd care e treaba. Dar nu apuc să văd despre ce e vorba pentru că totul era blocat de un buton prin care trebuia să accept politica de confidențialitate. Păi bine nenicule, mă inviți la tine ca să îmi vinzi marfa ta, și știi bine că sînt acrit de reclame, și tu în loc să te bucuri că m-ai prins, și să îți lauzi marfa repede pînă nu mă plictisesc, mă iei și mă freci cu cookies?

Și cam așa e cu legea, e dată să te proteje, dar mai rău te bagă în belea. Ideea e că cookies sînt inofensive. Dar pot fi folosite pentru a ți se servi gărgăuni. Dar cine se ocupă cu gărgăuni, oricum nu are frică de lege așa că îți va servi gărgăuni fără să te informeze, în schimb are la îndemînă o nouă unealtă, butonul de acord. Toată lumea dă click de accept pe astea, așa cum  dă și pe alea cu milioane de pagini de politici de confidențialitate. Habar nu ai ce accepți, dar te riști, te-ai învățat cu ele ca țiganul cu scînteia. Dar eu nu am chef să mă risc. Deci refuz cu încăpăținare orice buton de accept. dacă este o simplă informare, da merge, accept să intru pe pagină. Dacă e cu buton, dau reject, dacă nu are reject, am plecat direct, trebuie să fie ceva extrem de important ca să mă convingă să verific la ce îmi dau eu acceptul acolo.