Ce mă mai iubește pe mine biserica!

Pe fondul referendumului s-au produs discuții chiar și în bula mea izolată, cît s-au produs în întregul an. Nu este un subiect care să mă intereseze, am încercat să îl ignor, dsar nu am reușit. Dar chiar după ce s-a încheiat iaca dă peste mine una care m-a scos din pepeni. O postare pe FB. https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2159247011059660&id=100009231459771

Dau și copiere aici pt cazul că dispare.

”Duminica e pe sfârșite. Poate că nici nu va mai fi niciodată o Duminică reală. Nu, n-am să mă mai gândesc în timpul Liturghiei cum vă boicotați sufletele, m-am dezlipit de această datorie. Știu. Nu mi-ați cerut-o niciodată, dar mi-au trebuit zilele acestea să înțeleg. De fapt nu ați cerut Bisericii nimic. Ea v-a oferit mereu, ca o îndrăgostită, iubitului ei - sau, mă rog, definiți cum vreți cuplul, e liber - tot ceea ce ținea de boicotarea răului din voi, din viețile voastre. Nici măcar nu mai e nevoie să ne prefacem de-acum. Știm fiecare încotro ne îndreptăm privirile, care este drapelul sub care slujim.” Pr. Constantin Necula

Am marcat partea care a umplut paharul.

Să explic pe îndelete. Nu am treabă cu biserica. Este o instituție care e total paralelă cu interesele mele, așa cum sînt multe altele, cum ar fi spitalul TBC, sau loteria națională. Ce ai zice dacă ți-ar bate la ușă de două ori pe an, medicii ca să te vindece de tuberculoză, sau trepădușii să te jumulească de bani cu speranță că iei potul cel mare? Probabil ai răbda o vreme apoi probabil îi vei privi cu ostilitate așa cum îi privești pe cerșetori țînțari bondari, reclame în cutia poștală, sau alte belele din astea naturale. Și medicii chiar ar fi benefic să te verifice pentru a preveni boala sau vindeca din tmp, dacă se descoperă că boala exxistă

Să fim înțeleși, vorbim de instuție și lucrătorii ei, nu de obiectul de lucru al instituției. Aia e altă discuție mai complexă, teoretică, filozofică. Discuția actuală este despre chestii palpabile pămîntești.

Iace se face că mă apucasem și eu să mă însor. Bineînțeles, acte la primărie, că așa este procedura să fii în rînd cu lumea.., deși pentru mine cuvîntul dat e mai valabil, că cu acte sau fără, cînd ți se acrește, tot pleci, numa că așa mai dai bani și pe la judecătorie. Și pentru că muierea e mai influențabilă, și tre să fie mai în rînd cu lumea, chit că nu rupe ușile la biserică trebuie și cununie religioasă. Hai îi fac și hatîrul ăsta, nu e primul și nici ultimul. Bineînțeles, tot tu tre să aranjezi să cauți să plătești. Și întreb eu ici și colo, și peste tot sînt sfătuit, ai grijă ce popă găsești că te jupoaie. Auzisem eu chestii din alea, că popa avea inițial trei mîini, două de luat una de dat, dar aia de dat între timp s-a uscat.Și știam și bine că de două ori pe an trebuia să mă feresc să deschid ușa pentru a mă feri de situații penibile în care să explic că eu dau bani cînd este nevoie, dar niciodată la cerșetori. Dar fusesem ferit pînă atunci de cele două mîini ale popii. Deci mă fofilez și arunc motanul în mîinile soacrei lu fratemiu care e mai dusă la biserică, și tocmai mă sfătuise să am, grijă pe cine aleg să mă belească, ca să mă belească mai cu milă.
-Păi alege matale, dacă tot te pricepi și cunoști, tu negociezi, eu doar plătesc, și să îi explici că eu sînt cam nevricos și iese fum dacă începe să mă calce pe șireturi. A decurs chestia fără incidente, exceptînd unul personal, și anume că nașul ales m-a lăsat cu curul în baltă la două zile înainte. A fi naș e belea mare, că deh biserica îl iubește pe om. Da îl iubește pe toate orificiile din orice poziție.

Găsisem naș din noroc, pe stradă cînd umblam bezmetic deja decis să-mi bag iubirea în ea de viață și de nevastă și de tot, și să îi zic că dacă mă vrea să mă vrea și fără popă, că na nu am naș. Mă întîlnesc cu un coleg de la clubul SF, mă întreabă de ce sînt așa de negru și îi explic, Că uite ce mă iubește biserica de mine și pe toți din jur de fug nașii de mine. Se oferă el să îmi fie naș, și mă avertizează că să am grijă ce popă aleg, că.... -Știu știu, am bază cu soacra lu frate-miu care aranjează tot, -Aha o cunosc, sîntem vecini de bloc.

Trece vremea, și după cîteva luni îmi zice nașul.
-Băi Costele, tre să îți zic ceva, îmi stă pe suflet și trebuie să mă descarc. Dar nu te superi.
-Nu nu mă supăr, sau chiar dacă mă supăr promit să nu te bat, că oricum ești mai mare cu un cap.
-Știi cu popa așa și așa, ce fel ai vorbit, cu el că uite ce am pățit
-Păi nu am vorbit eu, ți-am spus că soacra lu frate-miu..
-Da știu, ei, ce fel o fi vorbiit, că să vezi ce mi-a făcut!
-Hai zi ce a făcut, nu mă mai fierbe.
-Păi a făcut ce a făcut, și m-a tras deoparte și mi-a spus că mai vrea.
-Cum adică, ți-a spus așa cu nesimțire, mai dă-mi?
-Nu așa nepoliticos, a fost civilizat,și a mai și mascat cum că-mi dă niște cărți...
 De ce nu mi-ai spus că îl băteam acolo în biserică să îl rîdă și curcile că l-a bătut un handicapat.
-Păi de aia nici nu ți-am spus.
-Bine că mi-ai spus și acum că mă duc să îl scuip un pic. La figurat, că vezi bine că n-am dinți și nu pot să scuip.
-Stai cuminte, mi-ai promis că nu te superi.
-Păi de ce mi-ai mai spus, dacă nu vrei să corectez problema. Sper că nu i-ai dat nimic.
-Ba i-am dat că nu voiam scandal, dar nu e vorba de bani, că n-am murit din banii ăia. Dar am vrut să îți zic ca să îmi descarc sufletul. De atîta timp mă macină ideea cum de un om poate fi atît de hapsîn, te vede jumate paralizat, i-ai dat cît a fost înțelegerea și cînd te prinde la ușă îți mai cere.
-Ți-a cerut ție nu mie.
-Dar era nunta ta, în fine bine că ți-am zis, m-am liniștit.

Deci asta oferă mereu biserica, zbucium sufletesc.

Și ce mă supără nu e că sînt popii paraziți și mîrlani, ci că așa îi creșteți voi. Apropo de mîrlănie, eram cu frate-miu celălalt în Moreni, unde se însurase, își făcuse casă acolo în marginea orașului, era neterminată, mai avea de băgat în ea bani la greu, nevastă-sa nu locuia acolo, era cam sălbatec locul. Locuiam doar eu, și el venea ziua cînd lucram. Practic nici nu era casă, era mai mult atelier, și eu eram paznicul care dormea în gheretă. Era iarnă, frig, spre seară cred că mă retrăsesem cînd intră fratemiu peste mine, îmi stinge televizorul și încuie ușa cu cheia  ușurel în timp ce cu degetul la buze șoptește.
-poopaaa.
Casa era un hol mic unde era și aragazul, trei trepte care duceau în singura cameră, fără ușă, doar o perdea din cîrpă. Camera mea care fusese construită ulterior, era lîngă intrare. Holul ăsta, verandă, avea ușă, în care un popă vinețiu de beat bate mai să spargă geamu.
-ALOOO... ALOOO.
Nu răspunde nimeni, ăla intră în casă fără permisiune și fără rușine, se împiedică de butelie, urcă pe cele trei trepte, în timp ce tot strigă de parcă era înjunghiat. Iese, se duce să se uite în magazie, care are altă intrare. Revine, mai strigă un pic, se uită în jur, se scarpină în cap, în cele din urmă pleacă poticnit oftînd. Uite că nu mai țin minte dacă a încercat ușa de la budă care era chiar lîngă ușa mea. La a mea tras de clanță mai să o rupă. Eu îi șopteam lu frate-miu.
-Dă mă drumu omului că vrea să intre. Adică pe motanul ăla răpănos îl primești numa cît zgîrîe la ușă, și fața bisericească nu o primești deși dă în ușă mai să o dărîme?
-Taci mă, nu mă fă să rîd că mă aude. Bă și ce față roșie are, sper să nu facă infarct pe aici că am pus-o.
-Dăi mă drumu poate a venit să îți dea ceva pentru casă nouă. Frate-miu care rînjea cu gura pînă la urechi se încruntă brusc de parcă l-am înjurat. N-am înțeles de ce s-a enervat, era o glumă la fel de bună. Acu poate o fi ajuns cu gîndul la tragicul situației în care el un cetățean la casa lui,  care muncește de se rupe, este călcat în picioare, mă rog la figurat, de un individ fără scrupule, și el nu are ce face, nu este apărat de instituțiile statului cînd este agresat, și i se invadează proprietatea privată. Analizați bine faza, scoateți sutana din ecuație. Cam cîtă nesimțire îi trebuie unui om să dea buzna la tine în casă și să te caute pînă și sub pat? Dacă era o instituție cu grijă față de om venea de cum te-a văzut că te-ai mutat, te întreba de sănătate, și chiar și de religie, să vadă dacă ai același crez, și chiar dacă nu ai, să îți ofere ajutor să te adaptezi în noua comunitate. Dar nu, tot anul nici nu ai existat, iar cînd vine sezonul de cerșit îți intră în casă cu forța.

Și ce mă supără mai mult este atitudinea voastră a victimelor parazitismului instituționalizat. Am povestit fazele astea de zeci de ori, și mereu aud aceleași argumente, că vai că nu sînt toți așa. că trebuie și ei să trăiască din ceva. Știi și ce e mai grav, e că scuza e o acuză, că nu sînt toți așa, că mai sînt și unii cu bun simț. Deci nu că lasă bă că mai e cîte unu care strică fața, ca în poliție medicină sau oriunde în lume. Confirmarea e clară, da sînt niște borfași în majoritate, dar lasă că pe lumea ailaltă... Deci nu o zic eu, voi o ziceți, voi care îi cunoașteți îi creșteți și vă lăsați parazitați.

Și supărarea mai mare nu e pe ei, pentru că ei fac ce li se permite, cum e natural. Orice ființă a evoluat să ia cît poate. Sînt supărat pe voi că le permiteți, voi îi creați așa. Și un singur cuvînt despre credință. Dacă religia ar fi practicată din convingere, fără bani, aș avea tot respectul și aș fi și eu alături. Popa poate foarte bine să trăiască din salariul obținut onest ca tractorist brutar sau orice, iar duminica să se relaxeze impărțind din cunoașterea sa. Așa procedez eu. Predau Goul gratis, ba mai dau bani și pe echipamente sau premii. Ok, mai există și profesioniști, sau arbitri, sau alt personal plătit. Dar regula e că sporturile și cultura în general se fac din pasiune deși mai este și o parte mai mică transformată în afacere. Regula se vede. Dar în religie care propăvăduie în primul rînd sacrificiul de sine, banul ar trebui să fie cu atît mai mult inexistent. Popa ar trebui să mănînce ultimul în sat. Și dacă se culcă unul singur flămînd în sat ăla să fie el, că nu-i așa, va benchetui o veșnicie în rai. .
Și cam asta e cu iubiirea care a curs către mine dinspre biserică.

Mai vine în citat vorba și de răul din noi! Răul din noi? Sau răuș din cei ce au inițiat acest referendum? Dar despre asta într-un post dedicat.