Ce mai fac

Un vechi amic m-a dojenit că nu îl mai sun să îi spun ce mai fac și să îl întreb ce mai face.
Și astfel apare povestea asta.
În primul rînd trebuie precizat că obiceiul ăsta cu ce mai faci este o chestie anacronică. Am explicat, mai pe larg în povestea precedentă. În ziua de azi sîntem conectați tehnologic, nu prin telefonul fără fir. Mai ales eu, și cei ca mine care trăim pe Internet.

Deci cine vrea să știe ce mai fac îmi poate urmări activitatea online. Dar OK, pentru cei mai pămînteni, cei ce vizitează lumea virtuală doar ocazional, voi face aici un sumar al activităților mele.

• Primul ar fi chiar acest blog unde deja s-au adunat aproape o sută de povești, multe dintre ele actuale, despre snoave recente, altele doar amintiri.
• Al doilea, chiar mai important decît blogul personal, unde se întîmplă să nu trec chiar cu lunile, e pagina clubului de Go, unde scriu regulat un articol la circa trei zile. http://brailago.ro/ Blogul este mai mult meritul mentorului meu în materie de promovare a Goului, medicul ortoped Iulian Toma. 
• Ca parte a acestei activități am și scris un Dicționar Japonez Român de termeni de Go. E finalizat în versiune digitală și e disponibil gratis, Intenționez să îl public și pe hîrtie și să îl distribui tot gratis în biblioteci.
• Tot pe aceeași temă, am tradus cîteva situri în română printre care Goproblems.
• Pe al treilea loc ar fi promovarea Goului nu online ci în lumea reală prin școli. Alături de Iulian în această activitate sînt o mulțime de alți pasionați printre care Codrin Vasiloancă, un adevărat profesionist, Alexandru Șeitan, un pasionat înflăcărat, Charlotte Barbu, care ne-a deschis larg ușile școlii 22 cînd a condus-o cu ceva ani în urmă, iar în prezent ne găzduiește ca instructori la Palatul copiilor.
• În afară de voluntariatul în domeniul Goului, mai există și alte chestii asemănătoare ocazionale, unul fiind găzduirea gratuită a turiștilor. Un fel de schimb cultural, Couchsurfing fiind organizația care m-a atras în zonă.
• Un grup dintre cei găzduiți m-au implicat într-o altă activitate pe care am numit-o prescurtat Dadiros, mai pe lung Dar Din Dar Se Face Rai. Practic o mică chestie filantropică, care nu a durat prea mult. Două dintre acțiuni au și fost prezetate pe site.
• Un alt proiect care e în stare de idee de ani buni este în domeniul reciclarii calculatoarelor uzate. Ideea e ca să adunăm echipament IT, să reparăm ce se poate repara și dona copiilor în nevoie, iar restul să fie reciclat pentru a recupera din cheltuieli. Acțiunea se vrea să fie Nu Arunca, Donează.. 
• Ecologistul din mine a descoperit la un moment dat becurile cu led, motiv pentru care am cumpărat cîteva zeci de-a lungul anilor pentru a le testa, majoritatea fiind dăruite celor din jur.Alături de pasiunea pentru panouri fotovoltaice și vehicule electrice, ledurile au dus la acest site. EcoEco.
• Ce e mai sus sînt chestiile cît de cît utile, dar practic activitatea mea e ocupată majoritar de pierderea de vreme cu chestii care mă amuză sau mă pasionează. Un exemplu este această mică pagină care are ca subiect astronomia. Astronomy Picture of the Day. După cum îi spune și numele, pagina prezintă zilnic o poză din domeniul astronomiei. De la poze de pe Marte pînă la galaxii sau supernove. Nu că aș fi vreun pui de astronom, ci doar că unele imagini sînt fascinante. Pagina este setată să se deschidă automat în browser, deci nu am cum să uit de ea, dacă deschid calculatorul. Alături de ea erau alte vreo zece pagine pe diferite subiecte. Ba chiar sînt grupate în diverse browsere pentru a le aborda separat. De exemplu în Chrome am tot ce e legat de situl Asociației de Go.
• Aceste pagini au apărut și au dispărut de-a lungul vremii, în prezent mai existînd doar una de știri din domeniul tehnologiei numită Futurism. 
• Cîndva am dorit chiar să fiu productiv. Mi-am dorit să scriu un roman, era să se numească În spatele a două cortine de fier. Dar m-am luat cu altele mai la îndemînă cum ar fi o mică bibliotecă online de cărți în engleză. Un amic din state cumpăra cărți uzate de la biblioteci apoi eu le dădeam cu umprumut doritorilor de lectură. Plăteau doar transportul către următorul doritor. Unii dintre ei le cumpărau, astfel mai ieșea un ciubuc. Dar a căzut repede, s-a scumpit poșta peste ocean. Am pornit ceva situri cu intenția de a cîștiga din reclamă, dar nu am dus nici o idee pînă la capăt. Nu prea mai merge nimic de unul singur. E nevoie de echipă, așa că m-am lăsat de încercările de a cîștiga. Au rămas visele.
• Apoi au mai fost diferitele joculețe, unele simple precum, Alphabounce, rămas încă printre homapage dar pe care nu îl mai joc. 
• Mai joc încă Angry Birds, plus încă unul de costruit cetăți și ziduri. 
• Mai există apoi filmele, în special serialele, maaari consumatoare de timp. Încă urmăresc, Preacher Mr Robot, The.tick, Games of Thrones, Stitchers, How to get away with murder, Big Bang, Lucifer iZombie, Westworld, People of Earth, Making History, Last Man on Earth. Altele s-au terminat Grey”s Anatomy, Grimm, Counterpart, Continuum, Once Upon a Time, și multe altele.
• O altă gaură neagră în care se scurge mult timp, este YouTube. Sînt acolo chestii fabuloase. Într-o vreme urmăream showrile lui Craig Ferguson, un scoțian emigrat în state, apoi am dat de 8 out of 10 cats, care în principiu sînt cîțiva umoriști care la coundown, fac anagrame și înmulțesc numere, o parodie a originalului concurs Countdown, la altul, doar discută teme mondene sau la QI se întrec pe teme de cultură generală, sau altele și altele dar totul presărat cu glume și fantezii. Unul se numește, Te-aș minți eu pe tine? Unul dintre ei poveste ceva, apoi e interogat de echipa adversă, și respectivii ghicesc dacă a mințit sau nu. Cum a dat unul o mașină de cinci mii de lire pe o masă la restaurant, sau cum altul a plecat în Maroc cu un tip întîlnit în tren și un amic l-a dat dispărut părinților, de au alertat ăia Interpolul. Fantezia e debordantă Am uitat să menționez, ăștia sînt britanici. Apoi plictisit de bădărăniile lui Ferguson, am dat de spectacolele lui Graham Norton, care adună pe canapea vreo patru actori sau personaje faimoase. O scurtă vreme am dat de filmulețe SF independente, scurte. Idei fascinante.   
• Într-o vreme ascultam teatru radiofonic. Există și colecții de teatru cu actori de pe vremuri. Recent am reînceput să ascult.
• Cîndva, acum vreo șase ani pentru că mă îngrășasem mi-am construit o tricicletă recumbentă, dar traficul plus alte hibe m-au împiedicat să o folosesc.
• Așa ca idee, în 2009 am ajuns pentru două săptămîni în Olanda la un congres de Go. Dar asta e o activitate de pe vremuri, cînd mergeam la competiții în mod frecvent, de vreun cincinal m-am cam lăsat, nu am mai ieșit din oraș.
• Și nu în ultimul rînd este Facebookul. Acolo mai public ocazional subiectele care îmi trezesc atenția. Renunțasem la un moment la toate rețelele sociale, dar presat de invitațiile celorlalți pasionați de Go, am cedat, și astfel pierd o mulțime de timp și acolo.
• Pierdere de vreme mai e cu fanteziile. Îmi imaginez cum ar fi să fie bine. De exemplu în loc de gunoierele astea focare de infecție, să se impună de către primărie acele disposal văzute în filme, un tocător în scurgerea chiuvetei, și tot ce e organic se duce pe țeavă cu dejecțiile prelucrate pentru biogaz, iar restul nu mai e gunoi împuțit ci materiale reciclabile, selectate automat, nu de către public, care oricum face treaba aiurea. Sau alta, e cu aprovizionarea. Deci eu, pensionarul, plec la piață cu sacoșa goală plus o zecime de tonă de porc, transportat de o tonă de automobil și revin cu zece kile de marfă, iar cu o tonă de tomobil. N-ar fi mai bine o infrastructură, monorai sau pe țeavă de livrare colete? Comanda pleacă online, și vine marfa singură în module dfe cîteva kile, nu vehicule de tone. Idem pentru transport persoane. O rețea monorai, grilă din 500 în 500 de metri, suspendate, deci fără intersecții, deci posibil să tranporți omul cu vehicule ultraușoare, carturi care au doar strictul necesar, deci și ieftine. Evident, e o investiție inițială, dar economiile ulterioare sînt majore, nu doar financiar ci și ca nivel de confort urban. Cum ar fi să nu existe trafic? Acesta fiind ascuns de verdeața ce maschează căile suspendate?
• Ocazional mai revine în prim plan cîte un amic cu care schimb lungi serii de mesaje pe email. Mai există prieteni care s-au ferit de Facebook, deci nu se uită pe această fereastră zilnic la ceea ce fac.
• Și ca să nu se creadă că sînt chiar legumă mai pot adăuga că împreună cu alt vecin ne-am asumat rolul de grădinari pentru micul petec de pămînt din fața blocului. Acu vreo 20 de ani am pus 5 trandafiri, și o sacoșă cu gazon și s-au menținut fără să le îngrijim. Acum cinci ani am vrut să ridic la un alt standard grădina, am mai pus o duzină de trandafiri plus gazon pe săturate, și am udat cît am putut, dar rezultatul a fost dezamăgitor.
• Tot în seria activitate fizică, acum vreo trei ani am început zilnic o oră de mers pe faleză pentru că cam băteam suta și corul începuse să fîlfîe. Pentru momentele acoperite de zăpadă mi-am luat aparat de gimnastică. 20 de lei a costat. 15 lopata 5 coada. În loc de plimbare făceam cărare în zăpadă. Cînd eram noi copii, era misiunea noastră și a unui pensionar vrednic. De mulți ani nu se mai dădea zăpada deloc, ghețău cît încape. Acum că lopătam eu, nu apuc să mă încălzesc că apare un vecine și se repede să îmi ia lopata din mînă. -Ce ai nene cu mine? -Păi vreau să te ajut. -Să mă ajuți să ce? Că nu am idee cum poți să mă ajuți.- Păi să te ajut să dai zăpada. -Păi eu nu dau zăpada. Păi ce faci. - Îmi dezmorțesc oasele. - Aaaaa..  

Din lista de mai sus se se poate adăpa pe deplin curiozitatea oricui interesat de persoana și activitatea mea, chit că lista este departe de a fi completă. Am scris doar ce mi-a venit în minte în acest moment. Evident mai există și alte trăsnai invenții și pățanii personale, dar alea deși amuzante pe ici pe colo nu își au locul aici. Poveștile alea sînt rezervate celor cu care întîmplător mai dau nas în nas.

În ceea ce privește ce mai fac prietenii mei, chiar nu mă interesează. Fac ce facem oricare dintre noi, se zbat să supraviețuiască. Neinteresant. Să mă apuc să îi contactez și să povestim,, eu de hemoroizii mei, el de ai lui? Scuze! Prefer să mă uit la niște bolovani de pe Marte. Asta nu înseamnă că nu îmi pasă de prietenii mei.  Le cunosc pasiunile și meseriile, și dacă dau peste ceva ce se lipește cu o pasiune, sau e rost de un job un ciubuc ceva, fac lipeala. De exemplu vară-mea colecta cartoane ce se pun sub pahar pe masă. La Congresul de Go precedent din Polonia din 95 am fost tîrit prin niște baruri, și așa mi-am adus aminte de pasiunea ei. Altcineva colectează vederi cu căței.. și tot așa.